Cine zicea că nu e dictatură militară în România?
Țara noastră, prin modul în care este condusă și prin acțiunile pe care le fac SUA, NATO și UE la noi acasă nu se deosebește acum cu nimic de regimurile dictatoriale de extremă dreapta care au distrus țările sud-americane.
Într-un regim care ar fi încercat măcar să mimeze aparențele unei democrații, invitația și sosirea armatelor străine s-ar fi făcut doar în urma unui referendum popular sau măcar a unui simulacru de dezbatere în Parlament.
În România, Stăpînirea străină nici măcar nu se mai deranjează însă la a păstra niște minime aparențe, nici nu are de ce.
Deține controlul total, Statul român nu mai există, țara este o colonie condusă cu mînă forte de oamenii puși de Stăpînirea străină și care îi sînt devotați cu asupra de măsură în a o servi pentru spolierea economică și anularea drepturilor constituționale ale populației.
Singura diferență între România și Nicaragua, Bolivia sau Argentina este că la noi nu există rezistență populară.
Românii, un popor cu o lipsă crasă de cultură politică și de cultură generală, în ansamblu, habar nu au ce li se întîmplă și cred că sărăcesc pe zi ce trece din cauza rușilor, care nu le dau gaze, sau cine știe ce fantasmagorie mai găsește aparatul de propagandă neo-liberală occidentală să mai disemineze.
Și mai există o mică diferență: metodele de opresiune ale asupritorilor au evoluat, nu mai sînt poate la fel de violente în plan fizic dar au o eficiență mult mai mare, prin alienarea socială și profesională.
Prin urmare, țara cu cel mai redus nivel de trai din Uniunea Europeană întîmpină cu cîntec, joc și voie bună trupele NATO de ocupație, cu tot cu cheltuielile babane ce vin o dată cu ele, în timp ce sărăcia printre copiii din mediul rural face sa asistăm deja la drame pe care nici nu le puteam închipui în urma cu 30 de ani.
Cîntarea României a fost înlocuită cu Cîntarea trupelor NATO și Cîntarea PNRR, deși acestea aduc doar sărăcie, înapoiere, opresiune și lipsă de perspective.
Este naiv cine crede că Stăpînirea străină va renunța în vreun fel de bună-voie la controlul total pe care îl deține.
Dictaturile, mai ales cele militare, nu pot fi răsturnate nici prin simularea unor alegeri, nici prin rezistența tacită, nici măcar prin forme pașnice de protest.