România a aderat la America Latină -VII-. Convergența la propagandă

Publicarea de către Comisia Europeană a statisticii privind convergența economică pentru 2023 (PIB/cap de locuitor) a activat imediat sirenele propagandei, care urlă cîtă bunăstare ne-a adus nouă apartenența la Uniunea Europeană și cum au ajuns românii să trăiască mai bine ca maghiarii, croații, grecii, letonii sau slovacii.

Că în comparație cu bulgarii cică am fi de-a dreptul nababi.

Problema este însă că datele astea includ și uriașele discrepanțe sociale. De fapt, cîți 5% dintre români s-au apropiat de media UE privind nivelul de trai și cîți 95% s-au îndepartat, în ultimii ani?

Iar minunatele directive și programe europene, la care se închină românii orbește, pistele pentru biciclete, delimitate de stîlpișori, care au început să apară pe toate cîmpurile, grație PNRR, nu vor duce la reducerea acestor discrepanțe.

Din contră, le vor adînci.

Tot lăudîndu-se cu adearea la Uniunea Europeană, românii nu realizează că au aderat de fapt la o societate tipic sud-americană:

O foarte subțire pătură de parveniți, care s-au îmbogățit tocmai din colaboraționismul cu asuprirea imperialistă, deține cea mai mare parte din averea comună, având o bunăstare opulentă și arogantă.

În același timp, marea masă a populației se zbate în sărăcie și înapoiere, se confruntă cu abuzuri ale instituțiilor de stat, care îi jupoaie pe toate părțile, cu prăbușirea sistemelor publice de sănătate și învățămînt, dar nu numai, cu un sistem mafiot statal format din colaborarea politicienilor, polițiștilor și bandelor interlope, sistem care ține societatea într-o continuă stare de tensiune și violență.

Românii sînt ultimii la mai toți indicatorii legați de calitatea vieții între celelalte țări din Uniunea Europeană și propagandiștii interesați, mufați la fondurile europene ca muștele pe căcat, cîntă cu voioșie anii de împliniri mărețe pe care îi traversează țara noastră.

Cu adevărat realizări de excepție, dar nu pentru noi, ci pentru Stăpînirea străină, care, grație aceluiași model neo-liberal extrem aplicat și în America de Sud, a văduvit averea națională a românilor, ăștia cărora le-a crescut nivelul de trai, de absolut tot ce putea fi valoros.

Fabricile și uzinele au fost privatizate și au încăput pe mîna străinilor sau au fost pur și simplu distruse, agricultura a fost pusă la pămînt, sistemele financiar și energetic, coloana vertebrală a unui stat național și independent, sînt controlate de și îi îmbogățesc pe aceiași străini, resursele naturale sînt exploatate de și îmbogățesc tot pe străini.

Companiile de utilități aparțin străinilor, cele de telefonie sînt controlate de capitalul străin, nimic nu mai este al statului român sau controlat de acesta, nici o bogăție economică a României nu mai este corelată cu avuția națională.

Ca și cum toate astea nu sînt de ajuns, se are în vedere efectiv băgarea mîinii Stăpînirii strâine în buzunarele românilor sărăciți și spoliați, prin explozia taxării pe proprietate și chiar prin taxe pe încălzirea, deplasarea și alimentația lor, deja celebra amprentă de carbon.

Între timp, România a ajuns să importe alimente și bunuri de strictă necesitate, 70% din produsele alimentare aflate pe rafturile supermarketurilor străine, care controlează cu strășnicie piața de retail, fiind din import.

Nu este de mirare că datoria externă a explodat în ultimii ani, la fel și datoria publică, pentru a putea să își ducă viețile de pe o zi pe alta românii nu doar s-au îndatorat pe viață către străini, ci i-au îndatorat și pe copiii lor și pe copiii copiilor lor.

La fel ca în țările sărăcite și spoliate din America Centrală și de Sud, Marea Finanță internațională ține pe față hățurile țării și își dictează fără scrupule interesele.

Singura scăpare pentru iobagii săraci, proști și umili pe care îi exploatează pînă la sînge Stăpînirea străină este o Revoluție Socialistă, soluție pe care aceștia nu au cum să o întrezărească atît timp cît propaganda le vorbește duios despre creșterea gradului de convergență cu bogații Europei.