Cei mai naivi au sperat poate că viitori candidați AUR la primării, dacă tot afirmă că se opun Green Deal-ului, vor veni cu programe sau măcar cu declarații anti – stîlpișori, anti-ecologie progresistă globalistă, anti piste pentru bicicliști, anti electromobilitate, anti-digitalizare, anti camere de supraveghere, anti PNRR, pro locuri de parcare ieftine, pro ajutoare sociale si pro companii municipale.
Deocamdată ei sînt însă practic inexistenți în campania electorală, mai mult, acolo unde iau inițiativa vin cu declarații anti-maidanezi și alte aberații demne de înapoierea istorică românească.
Trist este că oricine ar fi candidat cu un astfel de program și ar fi clamat eliberarea de sub greul jug ”verde” impus de Comisia Europeană, care poate fi resimțit și mai abitir la nivelul deciziilor luate de administrațiile locale, ar fi cîștigat en fanfare cursa electorală.
Dar se pare ca pe nimeni nu interesează asta și există o jegoasă înțelegere secretă de menținere a status-quo-ului, din moment ce nu există contra-candidați care să dea la o parte figurile rocambolești ce au ajuns să conducă marile municipii din România și să facă cetățenilor foarte mult rău.
Doar în București pot fi amintiți în trecere Mucifer de la Primăria Generală, Unchiul Fester de la Sectorul 2, Morticia de la Sectorul 1, Spaima Maidanezilor de la Sectorul 6 ori eternii baroni locali ai PSD-ului, care au adus jepcuirea bugetelor locale la un alt nivel, demn de malversațiunile care se fac în numele PNRR.
”Piedone” mănîncă parizer cu muștar pe bordură… dar cine îi așează ziarul haiducului?
Nimeni altul decît marioneta lui Băsescu, fostul primar la Sectorul 3, care și-a cumpărat castel în Italia din banii făcuți prin montarea de borduri supra-etajate, Liviu Negoiță, alias Livache.
Securismul băsist nu dispare niciodată, doar se transformă: Candidatul rușinii numită alianța PSD-PNL nu este nimeni altul decît finul direct și personal al lui Traian Băsescu.
Așa – zisa luptă electorală pentru Primăria Capitalei, cu cele trei personaje din prim-plan, care sînt absolut la fel de grotești, arată stadiul de mizerie, de decădere totală, fără speranță, la care au ajuns politica și societatea românească deopotrivă.
Cine vrea să se distanțeze de Sistemul care controlează de zeci de ani țara trebuie să boicoteze violent și gălăgios această mascaradă și găștile, greșit numite partide, ce o susțin.
În ceea ce privește AUR, a anunțat din păcate, chiar prin vocea lui George Simion, că nu ar fi exclus negocieri cu Piedone și minunata făptură a fost de fapt cea care i-a refuzat.
Încă o dată se dovedește că prin vot nu se rezolvă nimic și o dictatură, un sistem opresiv nu va fi răsturnat niciodată pe cale pașnică, pentru că devine represiv.
Dacă le-ar păsa de viitorul orașului lor, bucureștenii ar trebui literalmente să îi ia la fugă ori pe unde îi prind pe trădătorii de țară care încearcă să îi tragă în piept, candidînd în numele Sistemului.
Nu să stea la rînd să își facă poze cu exponatele din bestiarul scos la înaintare de Sistem.
Related posts:
Realitatea de după oglindă -XX-. Monumentul imperialismului
Realitatea de după oglindă -II-
Realitatea de după oglindă -XII-. Iluzia de securitate pentru România
Realitatea de după oglindă -VI-. Iluzia reprezentativității
Realitatea de după oglindă -XIV-. Iluzia solidarității
Realitatea de după oglindă -IX-. Iluzia crizei politice
