Deși nu am nici HBO pe televizor și m-am și deconectat de vreo două săptămîni de la actualitatea politică, nu mai pot cu două lucruri: cu Gheimotron (ciobanul Ghiță dixit) și cu Referiendomtron.
Înțeleg că în ambele cazuri e ceva pe bază de povești fantasy.
Dar mai coborîți-vă bă și în realitate!
Vă spun eu niște teme pentru care m-aș duce să votez la un referendum: moratoriu de 50 de ani pe exploatarea industrială a pădurilor din România, interzicerea vînzării de pămînt către străini și măsuri pentru recuperarea celui înstrăinat deja, naționalizarea resurselor naturale, naționalizarea serviciilor publice și a companiilor de utilități publice, interzicerea organismelor modificate genetic, oprirea proceselor privind descentralizarea și regionalizarea, interzicerea alocării a mai mulți bani pentru înarmare decît pentru cercetare și dezvoltare, precum și alte asemenea.
Revenind cu picioarele pe pământ, nici unul din ”patrioții” ce formează clasa politică a ultimilor 30 de ani nu va organiza vreodată un referendum pe temele astea.
Așa că nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
Nu îmi pasă, nici cît negru sub unghie, de calculele care se fac în jurul acestei paranghelii, prezența, cine pierde și cine cîștigă, etc.
Altfel, mă amuză teribil cum țipă unii ca din gură de șarpe, că boicotarea referendumului ar reprezenta un act nedemocratic. Mai ales că ăștia ”unii” sînt exact ăia care acum nu multă vreme se dădeau de ceasul morții să convingă cît mai multă lume de boicotarea referendumului organizat pentru familia tradițională.
Și tot ei au boicotat referendumul din 2012, pentru demiterea lui Traian Băsescu.
În ceea ce mă privește, din acțiunile clasei politice trădătoare de neam și țară eu am aproape întotdeauna de pierdut.
Atunci de ce mi-ar păsa?
