La doi pași de blocul unde am stat până nu demult, un fond de investiții israelian a cumpărat, cam acum trei ani, o clădire care i-a aparținut lui Adamescu.
De atunci, nu a mai fost de trăit în cartier: șantier, lucrări masive, un an de zile inclusiv noaptea, cu lucru fără respectarea a nici unui fel de norme, cu aruncat de fiare de la etajul doi, ziua întreagă (așa au găsit de cuviință muncitorii plătiți de ei să debaraseze resturile de la darîmări).
În plus, dat cu pickhammerul la șase dimineața, praf de un deget în casă, numai din astea.
În vara anului trecut, de trei ori a trebuit să îmi bag mașina în service, pentru că au venit cu betoniere foarte mari, care vibrau ca dracul toată ziua, la doi pași de parcarea de reședință, și astfel diferite mecanisme ale mașinii s-au descentrat, din cauza vibrațiilor, atît de rea a fost situația.
Am chemat și eu, și alții, toate polițiile din lume, ani la rînd, care mai-mai că nu ne-au amendat pe noi, locatarii din zonă, pentru obrăznicia de a-i fi deranjat din birouri.
Un echipaj de poliție mi-a spus că, dacă au autorizație de construire, nu au ce să le facă, chiar dacă lucrează și noaptea (!!!!).
În urma sesizării făcute de mine la Primăria Sectorului 3, mi se răspunde că de fapt nu există autorizație de construire și că echipele pimăriei vor supraveghea cu mai multă atenție situația (sic!).
Bineînțeles că am rămas cu atenția, nimic nu s-a schimbat, timp de doi de ani de zile.
În orice oraș normal la cap, dintr-o țară cu pretenții de civlizație, haosul, debandada, poluarea, inclusiv fonică, și tot disconfortul creat cetățenilor de trei ani de șantier considerabil, chiar între blocuri, nu ar fi existat, sau ar fi fost drastic sancționate.
La noi, în schimb, în colonia bananieră în care capitalul dictează, se merge pe burtă, ca să nu ”supărăm investitorul străin”.
Asta apropo și de relația PSD – Israel și cum poate evolua, în timp, ”colaborarea” asta.
