România a aderat la America Latină -V-. Revolta populară
Sindicatele, lucrătorii, populația ar trebui deja să iasă în stradă, să declanșeze greve, greva generală, sa blocheze activitatea economică.
clasa politica
O candidoză națională -III-
Pur și simplu, nu merit un așa Președinte dedicat, o asemenea clasă politică eroină și concetățeni de un asemenea calibru, gata oricînd să se sacrifice pentru binele comun.
De-aia nici nu vreau să maculez cu votul meu minunatul lor demers.
Urzeala referendumurilor
Nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
Un popor din ce în ce mai necorespunzător pentru un Președinte atît de neamț! -II-
Ieșirea enervată a slugoiului Stăpînirii străine la adresa românilor, care îndrăznesc să îi strice raportările către exterior și să nu se prezinte la vot, arată că boicotul general al mascaradelor asimilate procesului electoral din România reprezintă una dintre puținele forme de rezistență reală a celor care vor să protesteze împotriva transformării țării lor într-o colonie supusă intereselor asupritorilor externi.
Rebeliunea neo – liberală
Stînga și Dreapta au reprezentat în România doar forme fără conținut, cuvinte lipsite de acoperire ideologică, mai ales în ultimii ani, cînd scena politică autohtonă, ca și întreaga societate românească, au început să semene din ce în ce mai mult realitățile întîlnite pe meleagurile Licuriciului, de la care luăm noi lumină.
Rebeliunea neo – liberală -II-
Diferența între Rebeliunea legionară din 1941 și actuala rebeliune neo-liberală fascistoidă constă în faptul că, în timp ce prima s-a desfășurat în afara instituțiilor statului, fiind repede anihilată, extremiștii de dreapta de azi au penetrat pînă în adîncime Statul român, pe care îl conduc.
Pact-pact-pact! Ne-au ciuruit!
Așa o armonie și o fericire nu a mai cunoscut România de pe vremea partidului unic, PCR: toți muncesc cu drag și spor, se luptă pentru îndeplinirea cincinalului în patru ani și jumătate, pentru consfințirea statului de colonie săracă și sărăcită al României.
Ne-țara
În cei 25 de ani de ne-capitalism și ne-democrație care au trecut de la Ne-revoluția din decembrie 1989, ne-partidele care formează ne-clasa politică au ajuns să ne-organizeze ne-alegeri.
Iobagi proști și umili
În aceste zile, iobagii cei proști și umili se ceartă între ei ce zapciu să aleagă pentru funcția de președinte al statului, amăgindu-se singuri, în ignoranța lor cruntă, că unul sau altul din vechilii străinilor va avea mai multă milă de ei și îi va jepcui cu ceva mai multă blîndețe decît pînă acum.
Să le-o dăm la Referendum! Să-i lovim la Constituție! -III-. Vlad Țepeș Președinte!
Nici una din temele esențiale pentru România nu este abordată de vreun candidat în campania electorală pentru alegerea Președintelui. Avînd în vedere că toți candidații care au, cît de cît, șanse reale pentru accederea în turul doi, intonează în cor aceeași arie a trădării naționale, contează foarte puțin spre deloc dacă unul sau altul este român, neamț sau maghiar, dacă este ortodox, protestant ori catolic, cîte case are fiecare sau cît de acoperit este și cărui serviciu străin îi raportează.
