Realitatea de după oglindă -XIX-. Iluzia finanțelor publice

Ungaria a construit, de vreo doi ani deja, din fonduri proprii, un hub internațional de transport, care se vrea a fi un cap de pod în Europa al Noului Drum al Mătăsii.

Nu e deci de mirare că mărfurile chinezești ajung acum în România prin Ungaria, deși noi avem ieșire la mare și ungurii nu.

De cealaltă parte, România închide CFR Marfă, la cererea Comisiei Europene, și a demarat deja vînzarea locomotivelor și vagoanelor companiei, în condițiile în care aceleași autorități de la Bruxelles insistă, în acordul Green Deal și în pachetul Fit for 55, că trebuie încurajat transportul mărfurilor pe calea ferată, în detrimentul rutierului, pentru că este o modalitate mult mai puțin poluantă de desfășurare a comerțului.

Între timp, România s-a împrumutat în primele șase luni din 2023 cu suma de 106 miliarde de lei, respectiv vreo 20 de miliarde de euro.

Adică, pe scurt, creditul luat în 2010 de la FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană. România este deja în faliment, de facto.

Dar, dacă nu mai are companiei feroviară de transport marfă, țara noastră a contra-atacat decisiv nu cu unul, ci cu două hub-uri regionale, mult mai importante decît cel de transport al Ungariei.

Un hub regional este de anti-corupție, sub influența DNA și, după summitul de la Vilnius, România va găzdui un hub regional pentru pregătirea piloților militari de avioane F-16.

Țara noastră este în prezent este un muribund economic, ținut în viață doar politic de agențiile de rating, pentru că stă sluj în fața cui trebuie și execută întocmai și la timp comenzile marii finanțe internaționale, ale SUA, UE, NATO, precum și măsurile impuse de agenda globalistă.

Le-am dat clasa ungurilor!

Pentru agențiile internaționale de rating contează acum mai mult anti-corupția și războiul decît comerțul și economia reală.

Or avea ei convertibilitate în relații de afaceri, dar noi avem convertibilitate în democracy!

Chiar dacă pînă și Banca Națională avertizează că necesarul de finanțare externă al României pentru 2023 este o vulnerablitate majoră.

România, din punct de vedere economic, e un muribund ținut în viață pe perfuzii de interesele geo-politice în zonă.

Cînd democracy își va fi făcut treaba cu noi și perfuziile politice se vor epuiza, mortul va fi aruncat rechinilor cu gulere, să îl sfîșie.

Dacă FMI și Comisia Europeană i-au pus pe greci să își vîndă din insule, ca să acopere datoria, oare pe noi ce ne vor (mai) pune să vindem? Că am vîndut deja cam tot.

Ce a făcut Băsescu în 2010 nu a fost austeritate.

Abia acum vin cel puțin 10 ani de sărăcie și foame, Grecia scrie pe noi.

PNRR-ul nu e altceva decît forțarea introducerii austerității negre pe care ne-au obișnuit deja să o propăvăduiască dogmele globaliste neo-liberale.