Referendumul din Grecia, al cărui rezultat a exprimat voința covîrșitoare a poporul grec de a nu mai fi subiectul măsurilor de austeritate impuse de Comisia Europeană și F.M.I., i-a făcut pe mulți să vorbească de o reformare a Uniunii Europene.
Nu puține au fost vocile care au exprimat speranța într-o schimbare a raporturilor de forțe în cadrul Uniunii, într-o slăbire a poziției de hegemon absolut a Germaniei, în posibilitatea de a transforma UE cu adevărat într-o Casă a Popoarelor.
Însă, în lumina ultimelor evenimente și a presiunilor inacceptabile, la care au fost supuse poporul și guvernul grec, o Uniune Europeană democratică se dovedește cu adevărat a fi doar o utopie!
Uniunea Europeană nu se va reforma niciodată, nu se poate reforma, așa cum un zid de beton nu poate fi restructurat decît prin demolare.
Clasa politică europeană, obtuză și lipsită de reprezentativitate, în frunte cu președintele Parlamentului European, germanul Martin Schulz și cu președintele Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, a dat dovadă, răspunzînd doar comenzilor venite dinspre cancelarul german Angela Merkel, de tot atîta maleabilitate ca și zidul din beton despre care am pomenit mai sus.
În timp ce zeci de mii de oameni au ieșit în stradă, în toată Europa, să protesteze împotriva austerității, în timp ce mii de cetățeni, în multe din orașele Bătrînului Continent, au organizat acțiuni de susținere la adresa Greciei, clasa politică actuală europeană a rămas intangibilă și impasibilă, de-a dreptul autistă, la tot ce înseamnă vocea străzii.
Structura artificială numită UE nu reprezintă Europa, nu îi reprezintă pe europeni și nu îi va reprezenta niciodată, pentru că a fost DIN START gîndită ca un organism de forță, care să emită dictate, directive și memorandumuri, impuse unilateral și arbitrar.
Încă de la început, Comisia Europeană, cea care ar trebui să fie doar forța executivă, și-a asumat rolul de vioară întîi, în dauna Parlamentului European, singurul for ales, care ar trebui să reprezinte vocea cetățenilor europeni și să pună în practică voința și interesele acestora.
În schimb, instituțiile UE sînt o rețea complicată de birocrați îmbuibați și corupți, plătiți cu mii de euro pe lună doar pentru a se stropși, în mod obraznic și intolerabil, la popoare întregi.
Uniunea Europeană a fost din start concepută ca un spațiu vital pentru țările dezvoltate precum Germania, Franța, Austria, Belgia și Olanda. Mai exact, pentru afacerile și profiturile corporațiilor și băncilor din aceste țări, pentru că UE nu a fost niciodată reprezentanta cetățenilor, ci doar a capitalului.
Deși Europa a sărbătorit, la finele lui 1989, dărîmarea Zidului Belinului, ca simbol nefast al Cortinei de Fier și al despărțirii forțate și nedemocratice, din rațiuni dogmatice, a oamenilor și popoarelor, iată cu un nou Zid s-a ridicat, încet, dar sigur, pe Bătrînul Continent.
Este vorba de Zidul Uniunii Europene, care nu desparte Estul de Vest, ci Nordul de Sud, bogații de săraci. Cu toate că nu mai este localizat în Berlin, ci la Bruxelles, Zidul UE este clădit, piatră cu piatră, de Germania și aliații săi din Benelux, prin el țările bogate sperînd astfel să impună o nouă separare dogmatică în Europa.
Mai mult decît orice, Zidul UE îi separă pe birocrații de la Bruxelles de popoarele Bătrînului Continent, care au ajuns să se vadă conduse de o nouă auto-proclamată aristocrație, o clasă a funcționarilor autocrați, abuzivi și lipsiți de reprezentativitate.
Singura cale de urmat, pentru a putea vorbi cu adevărat de libertate și eliberare, este desființarea UE, să nu mai rămînă piatră peste piatră din Zidul Bruxellesului, pentru că Uniunea nu a fost niciodată o structură care să încerce să vină în întîmpinarea cererilor cetățenilor, maleabilă și democratizabilă.
Ulterior, țările europene se pot asocia așa cum doresc, în una sau mai multe uniuni, învățînd din lecția foarte amară a Uniunii Europene.
