În mod paradoxal, guvernatorul BNR, cel care ar fi trebuit să se ocupe exclusiv de convergența nominală, este singurul factor de decizie din România care a putut fi auzit temperînd elanul autorităților legat de trecerea la euro, pentru că la convergența reală sîntem praf.
Mai pe românește, este singurul care și-a exprimat îngrijorarea cu privire la efectele sociale ale unei posibile aderări la uniunea monetară.
Politicienii, parlamentarii, Guvernul – nimic. Despre sindicate, ce să mai vorbim.
Toată lumea aberează în continuare, în cea mai săracă țară din Uniunea Europeană, despre adoptarea euro.
De-aia atacurile foarte susținute, din ultima vreme, la adresa lui Mugur Isărescu, mai ales că vin dinspre cercuri care nu au nici o legătură cu aspectul social, ci mai degrabă cu ”Dreapta” și mediul de afaceri, au un miros foarte dubios.
De gură de hienă.
