În 30 de ani de democrație capitalistă, România a rămas fără medici, fără ingineri, fără profesori.
Are, în schimb, procurori.
Peste 700 dintre ei au semnat o scrisoare deschisă împotriva altor cîteva sute.
Plus ăia care nu semnează scrisori deschise, rezultă pe net cîteva mii de procurori.
De-aia e lege, ordine și disciplină în țara asta, de ne ies pe nas, că veghează procurorii!
Membrii parchetelor care ies în stradă să protesteze pentru ”independența procurorilor” nu doar că nu trebuie băgați în seamă, ci și eliminați urgent din sistem!
Pentru că dovedesc fără dubii că nu știu ce este aia separația puterilor în stat și nici care ar trebui să fie rolul lor, în cadrul mecanismului democratic.
Actul de Justiție este realizat de judecători, nu de procurori.
Prin urmare, judecătorii ar trebui, deci, să beneficieze de o anumită autonomie, care să îi pună la adăpost de presiunile politice. Dar în nici un caz fără legea răspunderii magistraților!
În ceea ce îi privește pe procurori, ei nu trebuie să aibă în nici un fel independență profesională, nu mai mult decît alte profesii, pentru că sunt doar niște funcționari în slujba Statului.
Niște avocați ai Statului.
Ei sînt cei care reprezintă legal statul român, ca atare trebuie să fie în subordinea Ministerului Justiției.