Motto:
”Gradul de civilizație al unui popor se măsoară după modul în care își tratează animalele” – Mahatma Gandhi.
Problema cîinilor fără stăpîn de pe străzi este tratată de o mare parte dintre români în aceeași cheie anti-socială, de anarhie și degringoladă specifice Evului Mediu, ca dovadă că o mare parte din societatea românească nu este familiară cu noțiuni elementare, ce țin de o țară civilizată și modernă.
Ideea că ”iubitorii de cîini trebuie să îi ia acasă”, respectiv afirmația că ”de-aia mai sînt cîini pe străzi, pentru că iubitorii de animale nu fac nimic să îi ia de acolo”, arată o lipsă de înțelegere a problemei ce ține de o înspăimîntătoare rea-voință, de o înapoiere în gîndire, o răutate și o nimicnicie ce nu fac cinste celui ce are pretenția despre el a se numi om.
Cei ce au ajuns, într-o societate bolnavă, să fie numiți peiorativ ”iubitori de cîini”, fac mai mult decît suficient pentru ca aceștia să nu mai fie pe străzi : plătesc taxe și impozite!
Din păcate, le plătesc unui Stat corupt și bolnav, pentru ca de ele să beneficieze niște instituții publice demente, conduse de monștri cu chip de om și cauționate de brutele descreierate care aplaudă cu exaltare crimele făcute de mafia statală împotriva animalelor și chiar a oamenilor.
Statul, primăriiile, trebuie să se ocupe programatic de cîinii de pe străzi, așa cum se întîmplă în toate țările normale la cap, în nici un caz persoanele fizice. Dar trebuie să se ocupe în adevăratul sens al cuvîntului, civilizat, cu omenie, nu prin schingiuirea animalelor încă de la prinderea lor, torturarea acestora în lagăre de exterminare și uciderea în chinuri, prin lovirea cu lopata în cap sau injectarea cu motorină.
Doar lipsa implicării instituțiilor Statului în gestionarea corectă a situației cîinilor de pe străzi, deși au alocate bugete de zeci de milioane de euro, a făcut ca iubitorii de animale și, în general, cei care mai au măcar o fărîmă de suflet și cărora le place să creadă că se pot numi încă oameni, să intervină în încercarea de a prelua responsabilitățile comune, sociale, față de animalele fără stăpîn care duc un trai precar pe stradă.
Animalele trăiesc vagabondînd pe străzi, multe dintre ele bolnave și înfometate, nu pentru că așa au ales, ci pentru că un inconștient și-a abandonat sau nu și-a sterilizat animalul de companie.
Dar, oricît de mulți cîini ar lua în case iubitorii de animale, oricît și-ar rupe de la gură, încercînd să hrănească tot mai multe suflete, oricît de mult s-ar zbate ong-urile și adăposturile private, cu toții sînt depășiți de neimplicarea celor ce ar trebui să fie instituțiile de profil ale Statului.
Nu există în prezent acțiuni importante din partea autorităților publice privind campanii de informare a populației, de încurajare a sterilizării animalelor și a adopțiilor și de descurajare a abandonurilor, precum și de pedepsire a abuzurilor împotriva necuvîntătoarelor.
Există, în schimb, ”Afacerea Maidanezul”, în care sute de mii de cîini au fost suprimați cu brutalitate, cu sălbăticie chiar, la nivelul întregii țări, totul pentru ca bugetele uriașe alocate primăriilor să fie sifonate și redirecționate către buzunare, afaceri și interese de la cel mai înalt nivel.
Nu este admisibil ca numeroase figuri publice, ce își arogă rolul de voci formatoare de opinii, să fie atît de nepăsătoare, superficiale, egoiste și, pînă la urmă, mincinoase și manipulatoare, atunci cînd vine vorba de ororile sub orice limită a decenței și a lipsei de omenie pe care se derulează, nestingherită, ”Afacerea Maidanezul”.
Cine susține asemenea practici, doar prin prisma propriului egoism, a ignoranței și superficialității cronice care au acaparat societatea româneasca, inclusiv din cauza unor așa-zise “vedete” de carton și false modele, nu își merită numele de om.
Este doar o brută.