Ifosele lui Victor Ponta legate de candidatura sa pentru președinția României, precum și modul în care s-a lăsat ”rugat” și ”încurajat” pentru a face acest pas, au fost privite cu neîncredere și scepticism de aproape toată lumea, fiind percepute ca noi dovezi de ipocrizie și fariseism venite din partea lui Ginerică.
Nimeni nu a luat în calcul faptul că reținerile lui Ponta pot fi totuși bazate pe anumite realități, mai puțin cunoscute opiniei publice, pe intrigi și sforării familiare doar securiștilor care conduc din umbră această țară.
Cu toată propaganda care se face pentru el în prezent și în ciuda aparențelor electorale de la această oră, posibilitatea ca Victor Ponta să nu candideze pentru funcția supremă în stat sau să candideze de pe o poziție din start pierzătoare nu poate fi exlusă a priori.
În ciuda legăturilor de familie pe care a avut grijă să și le facă, Ponta este încă un jucător fără greutate în arena serviciilor secrete care conduc din umbră țara. Din această cauză nici nu este văzut cu ochi prea buni afară, la Washington și Bruxelles, care au nevoie de ”oameni serioși”, de mîini forte care să le impună interesele în România.
Ginerică lasă mai degrabă impresia unui iepure, a unui pion de sacrificiu menit să atragă toate resentimentele populației, pentru ca după alegerile europarlamentare să apară, în sfîrșit, în lupta pentru prezidențiale, un ”Mesia” care să salveze țara și alegătorii.
Mesia va avea, cum altfel, epoleți pe sub haina de civil și va proveni fie din rîndurile grupului de la Cluj, adică actualul șef al SRI, George Maior, fie se va naște ca Afrodita din spuma unității dreptei, căci cadre mai mult sau mai puțin active se găsesc din belșug și în această unitate (sic!): MRU – vită Kobe, Meleșcanu și alții.
Doar pentru asta a făcut recent Crin Antonescu vizita în Statele Unite ale Americii: nu pentru a-i da pe spate pe americani cu discursul său electrizant, ci ca să primească în plic numele candidatului unic al Dreptei.
În ceea ce îl privește pe Mugur Isărescu, tehnocrat și apolitic, cum îl știe o țară întreagă, nu ar fi exclus să candideze nici pe stînga, dar nici pe dreapta. Din ce lasă guvernatorul BNR să se înțeleagă, nu ar dori deloc o astfel de misiune dar, dacă e ordin, ce să facă, se supune cu plăcere.
Așa că rămîne de văzut pe cine se vor hotărî Washingtonul și Bruxellesul să înscăuneze în funcția de zapciu de la Cotroceni. Să nu se mire nimeni dacă decizia va fi că statului de drept și democrației le-a mers așa de bine în România ultimilor ani, că Traian Băsescu ar trebui să mai facă o tură în jilțul de guvernator.
În ceea ce îl privește pe Ginerică Ponta, el este doar o marionetă patetică a băieților cu ochi albaștri și cumetriile pe care și le-a cultivat printre aceștia s-ar putea să îi fie de ajuns cît să nu o ardă pe plagiate în vreo facultate cu zăbrele.
Pentru că, la cît de puțin spate are și cît de mult vorbește gura fără el, nu ar fi exclus să candideze mai degrabă pentru admiterea la Jilava decît la Cotroceni.
1 thought on “Iepurele”