Mai ușor cu globalizarea pe scări!

cosmin-prelipceanu

Globalizarea este un fenomen ce a cuprins virtual înteaga lume, în prezent existînd puține țări care să poată spune că nu au fost deloc atinse de interesele corporatiste și de relativismul cultural.

În Europa, cu atît mai mult, globalizarea se întinde ca un adevărat flagel, ținînd cont de faptul că Uniunea Europeană nu este altceva decît vehiculul politic folosit de interesele obscure ale celor ce vor să stăpînească lumea.

Totuși, în România fenomenul parcă a îmbrăcat forme mai grotești decît în alte țări, propaganda pro-globalizare fiind una de-a dreptul sufocantă, întreținută din toate părțile, de autorități, de clasa politică, de mass media, de lideri de opinie și, în general, de toate figurile mai mult sau mai puțin publice.

În țara noastră s-a ajuns ca un individ care vorbea în numele culturii române să spună că Poetul Național este cadavrul de care trebuie să scăpăm din debara, pentru a ne putea integra în structurile europene. Pentru atitudinea sa anti-națională, a și fost, se înțelege, decorat, chiar de Președintele țării.

În România are loc un atac furibund, susținut și concertat împotriva a tot ceea înseamnă valoare națională, a tot ce reprezintă tradiție și românism. Eminescu este desființat zi de zi, Caragiale este denigrat și jignit în fel și chip, Creangă a fost deja scos din programa școlară, pe motiv că este prea greoi pentru tinerele vlăstare.

Se renunță la tradiții seculare în decursul a cîțiva ani, producătorii și populația sînt forțați să renunțe la produsele tradiționale românești, se mutilează folclorul, se ard etape în dezvoltarea normală a unui popor, totul în numele trecerii cît mai grabnice și mai cuprinzătoare la ”valorile” globalizării, la cultura corporatistă și la consumerismul atroce.

Totul pentru că ”așa trebuie”, pentru că ”așa ni s-a cerut”, pentru ”că așa este bine”, pentru ca ”să fim și noi moderni”.

De teamă că nu sînt destul de ”moderni” sau de occidentali, multora a ajuns să le fie rușine cu originea lor est-europeană, cu țara în care s-au născut. Mai nou, un partid politic propune chiar modificarea orei oficiale a Bucureștiului, în speranța că poate așa păcălește așezarea geografică a țării și o trage, măcar la nivel de impresie, mai în vest, mai aproape de meridianul Londrei.

Se înghit nemestecate toate aberațiile debitate de unii și de alții, doar pentru că vin sau se spune că vin dinspre Uniunea Europeană (UE). Se renunță complet la filtrul propriei identități naționale, al propriei gîndiri și al propriilor interese, doar pentru a îndeplini cît mai repede și mai bine cerințele UE.

Se distruge literalmente fizic această țară, dar și economic, administrativ și social, doar pentru a ieși primii în fața liniei și a da mîndri raportul că am îndeplinit cu ardoare ordinele corporațiilor.

În timp ce alte țări învecinate nouă se străduiesc, cu mai mult sau mai puțin succes, să își păstreze identitatea națională și să își apere interesele în fața tăvălugului corporatist, la noi, cei mai săraci din Europa, se dă liber la vînzarea pămîntului agricol către străini și se bate zi-lumină apa în piuă despre tot felul de uniuni: uniunea bancară, uniunea monetară, uniunea vamală, uniunea politică și alte uniuni mai mari sau mai mici.

O slugărnicie maladivă în fața Vestului cel pricopsit îi împinge de la spate pe români să își dea singuri foc la căciulă, fie că sînt factori de decizie sau simpli plătitori de taxe și impozite.

Nu se dau în spate de la nici o ticăloșie sau monstruozitate, dacă este făcută în numele Uniunii Europene și al globalizării. Apărătorii valorilor naționale sînt etichetați ca fiind naționaliști, extremiști, xenofobi, în timp ce trădătorii de țară sînt noii eroi ai societății de consum, prezentați în toată splendoarea lor în toate ziarele și la toate televiziunile.

Lăutarii din mass media sînt obaznici și violenți, ridicînd ode fierbinți de preaslăvire a Uniunii Europene, precum și a tuturor birocraților corupți ai UE ce impun în mod unilateral și samavolnic interesele marilor corporații pe Bătrînul Continent.

Clasa politică autohtonă se dă de ceasul morții să pună în aplicare, prin intermediul instituțiilor Statului, pe care le controlează, pînă și ultimul moft al Uniunii, iar populația nu are voie nici să comenteze, nici să pună întrebări, cu atît mai puțin să își exprime punctele de vedere în mod democratic, prin referendumuri de interes național, pentru că așa vin directivele europene.

Ce vine dinspre UE este automat și necondiționat literă de lege, directivele și viziunile Uniunii fiind băgate neîntîrziat pe gîtul cetățenilor de către politicienii locali.

Mai nou, relativismul cultural impus de UE a proclamat Femeia cu Barbă ca fiind Regină a Europei, iar un politician român s-a și grăbit să invite arătarea la București, chiar de a doua zi după finala Eurovision.

În aceste condiții, pentru a mai avea un minim de credibilitate în fața propriilor alegători, clasa politică de la București trebuie să demonstreze prin puterea exemplului că modelul UE este cel ce trebuie urmat fără abatere.

Altfel nu îi mai putem crede, sub nici o formă, dacă nu își lasă toți barbă, nu își pun cîte o perucă frumos coafată și nu își taie cucul.

Care are ce să taie.

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2017/08/click-pe-reclame.jpg

Comments

comments

You may also like...

3 Responses

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2018/01/footer.jpg