Nici nu a început bine oficial campania electorală pentru europarlamentare și străzile marilor orașe au fost împînzite cu fețele urîte ale unor oameni și mai urîți, ale politicienilor hîzi la suflet și putrezi la minte ce formează clasa politică autohtonă.
Din toate colțurile le zîmbește alegătorilor, cerșindu-le votul, fața (nu scuzați, alt termen nu am găsit!) Monicăi Macovei. În multe zone din Capitală și din alte orașe mari, efectiv fiecare stîlp de iluminat a început să duhnească a vidanjă, nu pentru că are atîrnat de el o față de canal ci pentru că Macovei este pozată cu gura deschisă și are încă între dinți căcatul pe care l-a mîncat denigrînd România în toate chipurile posibile, pe la toate organismele europene.
Tigva lugubră a lui Theodor Stolojan promite, de asemenea, de pe toate gardurile și toți stîlpii, Europa în fiecare casă, Europa peste tot, sus, jos, în stînga și în dreapta, ținînd să ne amintească tuturor că Uniunea Europeană e dumnezeul la care se închină ei, politrucii ce împing de mai bine de 20 de ani această țară în șanț.
Elena Udrea, Cristian Preda, Teodor Baconschi și celelalte dame de companie politică ale lui Băsescu o ard european în jeans prin toți boscheții, jurîndu-se cu mîna pe slițul politic și pe portofele că sînt fete mari, virgine în doctrină.
Liberalii specializați în lobby-uri pentru diferite companii și corporații străine în România îți sterpezesc dinții cu fețele lor de oameni cinstiți prin toate marile intersecții, gata să mai privatizeze ceva pe doi lei chiar din afișurile lucioase și frumos colorate prin care încearcă să îi convingă pe naivi de europenismul lor.
Pînă și dinozauri politici ca PNȚCD-ul sau PRM-ul, adevărate fosile vii ale campaniilor electorale românești, au găsit resurse pentru a revitaliza populismul sforăitor prin care speră să strîngă cîteva voturi, de sămînță.
Bomboana pe colivă, mutra de utecist îmbuibat la cantina de partid a lui Victor Papleacă Ponta își arată dinții din afișe imense, umplînd de o scîrbă spasmodică pe toți trecătorii ce mai posedă un minim de bun simț.
El, politicianul inept care s-a dus la Bruxelles bou și s-a întors vacă, cu ocazia Referendumului din vara lui 2012 pentru demiterea lui Băsescu, el, care stă de doi ani de zile în permanentă poziție de, scuzați, capră, în fața intereselor străine ce sărăcesc zi de zi această țară, el, slugoiul perfect, cîrpa umană care coabitează cu Băsescu avînd în spate voturile a 90% dintre români, el, ginerică cel supus al grupului securist de la Cluj, supurează de inimaginabilul tupeu de a ne striga în față că este mîndru să fie român!
Alături de el, toți baronii locali ai partidului-stat, toți oprișanii și toți onțanii plesnesc de mîndria de a fi român din afișele și bannerele ce au invadat literalmente România. Și cu cît au mai multă osînză pe gușă, cu atît se arată a fi mai mîndri.
După toate cele care s-au întîmplat, din 1990 și pînă în prezent, în ”politica” românească, pesediști, liberali, țărăniști, pedeliști și udriști deopotrivă, mai concis, clasa politică băsistă în întregimea ei, dă dovadă de un inimaginabil tupeu de a veni din nou, cu o nesimțire infinită, să ne cerșească voturile.
Cei ce au vîndut această țară la bucată, la metru și la kilogram, cei ce au făcut averi colosale furînd Statul și, prin urmare, populația, cei ce au trădat interesele naționale, capitulînd necondiționat România și lăsînd-o pradă jafului la care se dedă imperiul Uniunii Europene, cei ce reprezintă o clasă politică hoață, trădătoare și coruptă în integralitatea ei, dirijată de mafia securisto-mafiotă ce conduce de 25 de ani această țară, ne zîmbesc european din postere electorale, încercînd să ne convingă să le dăm și pe mai departe girul de a continua ce au făcut și pînă acum.
Încercînd să ne convingă să îi votăm pentru a marșa și pe mai departe cu cedarea de suveranitate a României, cu autonomia teritorială pe criterii etnice, cu transformarea țării dintr-un stat unitar în mai multe regiuni autonome, cu jaful de proporții epice la care a fost supusă România în anii care au trecut după 1990.
Ei, boierii fanarioți care se închină Bruxellesului, slugi credincioase ale ocupației străine, zapcii devotați ce strîng zece piei de pe români ca să fie ei lăudați de stăpînire, ne cheamă acum pe noi, cei jefuiți, să le dăm votul.
Cum și unde o să le băgăm votul, rămîne la aprecierea fiecăruia.
2 thoughts on “O candidoză națională -II-”