Mimarea, în diverese ocazii, a actului democratic, prin pretinse manifestări electorale, nu reprezintă decît un circ ieftin pentru a oferi Stăpînirii străine posibilitatea să aleagă care sînt cele mai devotate slugi, pentru a le plasa în pozițiile-cheie ale coloniei.
Nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
O privire mai atentă ne dezvăluie cum cel mai important, dacă nu singurul atu electoral al PSD a fost și rămîne #rezist.
România se va afla între ciocanul SUA și nicovala UE, eventuala părăsire a Uniunii urmînd să aibă loc ca rezultat al unei distribuiri a țării noastre similare celei de la Yalta, între diferitele zone de influență geo-strategică.
Și din păcate, semnalele prezente arată că România nu va fi distribuită în aceeași tabără, ci pe bucăți, iar nimeni dintre cei ce dețin acum funcțiile de conducere de la București nu va face ceva pentru a împiedica asta!
În mod paradoxal, guvernatorul BNR, cel care ar fi trebuit să se ocupe exclusiv de convergența nominală, este singurul factor de decizie din România care a putut fi auzit temperînd elanul autorităților legat de trecerea la euro, pentru că la convergența reală sîntem praf.
Cerem în mod expres Referendum național pe temele majore legate de interesul național, cum ar fi regionalizarea țării sau renunțarea la moneda națională!
Este de înțeles că tot ce excede sarmalele în foi de varză și piftia din picioare de porc nu intră în sfera competențelor Primului-Ministru, dar cum rămîne cu răspunderea politică?
În timp ce alte țări din Estul și Sudul Europei nu știu cum să mai iasă din acest adevărat Al Patrulea Reich, care este UE, zapciul de la București a depășit faza ”europenizării totale”, pe care o dorește pentru România, și vorbește deja despre ”europenizarea profundă”.
Cînd trebuie să alegem între ”Stînga” și ”Drepta”, avem de fapt de ales între hoții noștri, șmecherașii autohtoni, care fură local, versus marii criminali economici internaționali.
Avem de ales între a fi niște coloniali săraci și sărăciți, fără nici un fel de drepturi, tolerați pe moșiile marilor boieri autohtoni, respectiv iobagi pe feudele corporatiste ale multinaționalelor.
Dacă am avut un Menem în Băsescu și un De La Rua în Ponta, iată că avem acum un Alberto Fujimori în non-persoana lu Klaus Iohannis.
Poate nu este prea tîrziu ca românilor să le vină mintea cea de pe urmă și să se trezească, pentru a nu fi nevoiți să îndure iminentul Pinochet!
O candidoză națională -III-
Pur și simplu, nu merit un așa Președinte dedicat, o asemenea clasă politică eroină și concetățeni de un asemenea calibru, gata oricînd să se sacrifice pentru binele comun.
De-aia nici nu vreau să maculez cu votul meu minunatul lor demers.
România, ca o clădire de birouri
Am avut recent ghinionul să deschid televizorul, cu sunetul oprit, pe un canal de știri care transmitea o întrunire electorală a USR PLUS MINUS.
Vai de mine, și dacă i-aș fi văzut pentru prima dată în viață și nu aș fi știut ce le poate pielea, era de ajuns o privire ca să mă convingă să nu votez nici în zece vieți, de acum înainte, cu specimenele alea.
Urzeala referendumurilor
Nu am și nici nu vreau să am habar care sînt întrebările de la referendumul lui Culaie.
Golgota din baie
Oricît ai freca, pînă te dor mîinile și ți se irită ochii, în nor de miresme chimice de flori de primăvară, brad și briză marină, parcă tot rămîne undeva un pic de negreală sau o urmă de clăbuc.
Și, cînd în sfîrșit îți îndrepți spatele înțepenit ca o paranteză și răsufli ușurat că ai terminat, cazi penibil la examinarea CTC
Macarale și rachete, rîd în soare argintii
În orice oraș normal la cap, dintr-o țară cu pretenții de civlizație, haosul, debandada, poluarea, inclusiv fonică, și tot disconfortul creat cetățenilor de trei ani de șantier considerabil, chiar între blocuri, nu ar fi existat, sau ar fi fost drastic sancționate.
La noi, în schimb, în colonia bananieră în care capitalul dictează, se merge pe burtă, ca să nu ”supărăm investitorul străin”.
Asta apropo și de relația PSD – Israel și cum poate evolua, în timp, ”colaborarea” asta.
Ajunge un furtun cu apă la un car cu oale sparte
Adică, dacă era după mintea USR, Charlie Chaplin ar fi trebuit să zacă în pușcărie?
Și filmele lui arse în piața publică?
Nici o noutate, asta și-a dorit și nazistul dement de McCarthy.
Fără vaselină -II-
Pentru mizeria care s-a întâmplat la Eurovision România, mă declar homofob!
Și teverofob.
E cazul ca cineva să curețe năibii o dată cuibul ăla de vipere bugetofage de la TVR!
Poveste cu băncile și Lupul cel rău
Pe Lupul cel rău îl chema Orlando și era un mojic cu declarații anti-europene, ba mai era bănuit, pe nedrept, că ar fi fost, Doamne-ferește!, și socialist.
Alianța curvelor din Vest
Ce prezenta fata din Timișoara ca pe o mare realizare era că ea de fapt se dusese să fie curvă în Italia.
O zi oarecare
Poate ca niciodată, nu mai simt România ca fiind și a mea. Așa că Ziua Națională este pentru mine o zi oarecare.
