Prăbușirea Tupolevului militar rus în Marea Neagră, chiar în dimineața zilei de Crăciun, în urma căreia au dispărut tragic 92 de de oameni, printre care și membrii renumitului Cor al Armatei Roșii, a fost interpretată de o mare parte din opinia publică românească în cheie de can-can și bășcălie.
Ba, și mai rău, destul de mulți dintre concetățenii noștri au primit vestea cu satisfacție, bucurîndu-se triumfalist, ca și cum România ar fi repurtat o glorioasă victorie într-un război numai de ei știut.
Motivația este una pe atît de simplistă și eronată, pe atît de grotescă și lipsită de orice fel de spirit de umanitate: ”au murit comuniștii ăia care cîntau Kalinka și Katiușa, dă-i dracului de ruși!”.
Dar, dacă privim propaganda nebună care se face la ”televiziunile de știri” din România împotriva a tot ceea ce înseamnă Rusia și poporul rus, nu este deloc de mirare că o mare parte dintre români au ajuns să se bucure de moartea tragică a zeci de oameni nevinovați, care nu erau militari și nu au omorît pe nimeni, ba, din contră, făceau parte dintr-un ansamblu artistic renumit și apreciat în toată lumea.
Să ne reamintim doar faptul că nu cu mult timp în urmă diverși ”jurnaliști” români literalmente juisau de plăcere și emoție, anunțînd asasinarea ambasadorului rus în Turcia, de către un dement care ulterior a fost dovedit că avea strînse legături cu bazele americane din Irak.
Moartea unui diplomat de rang înalt este un motiv de bucurie, pentru mințile înfierbîntate ale menestrelilor NATO de la București, doar pentru că acesta este rus, iar propagandiștii din ”presa” românească nu au nici o problemă se prezinte Rusia, în dispreț total față de adevăr și de o informare corectă a opiniei publice, ca pe un stat terorist.
Dar, în momentul în care toată lumea cu un minim de cunoștințe și informații geo-politice acceptă tacit faptul că gruparea teroristă și criminală ISIS este finanțată și sprijinită de SUA, iar România este un aliat de nădejde al americanilor, nu se poate spune oare că tocmai Statul român (iar nu rușii, care luptă cu ISIS în Siria) este unul terorist?
Dar cei mai contează asta pentru teroriștii media din România!
Dacă ar putea, ei ar trece neîntîrziat la mitralierea a tot ce înseamnă ruși, începînd cu Pușkin, Gogol, Cehov, Dostoievski, Bulgakov sau Tolstoi și terminînd cu Ceaikovski, Rahmaninov și Prokofiev.
În privința modului în care o mare parte dintre concetățenii noștri se raportează la Rusia și poporul rus, ei dau dovadă atît de o foarte ipocrită judecată cu dublu-standard, cît și de memorie selectivă: așa cum aproape nimeni nu și-a schimbat poza de profil pe Facebook cu o poză care să spună ”Je suis Corul Armatei Roșii”, acuzele la adresa armatei sovietice, cum că în anii ’50 – ’60 a spoliat România de bogăția ei, de grîne, de petrol și orice altceva, se fac ”uitînd” să se menționeze că de fapt țara noastră a trebuit să plătească despăgubiri de război fostei U.R.S.S.
Și atunci, ca și acum, conducătorii României au ales să fie de partea imperialismului nazist, țara noastră fiind cea care a declanșat atacul asupra sovieticilor și Armata Română fiind cea care a realizat oribilul măcel al populației civile din Odessa.
Ulterior, la încheierea celui de – Al Doilea Război Mondial, România a fost declarată de către puterile aliate învingătoare ca făcînd parte dintre națiunile înfrînte, fiind prin urmare obligată să plătească despăgubiri de război. În ciuda întoarcerii armelor de la 23 August 1944, decizia a fost una cît se poate de corectă.
Resentimentul istoric al românilor față de ruși scapă din vedere că pentru modul în care U.R.S.S. a tratat România, după 1945, vina aparține în primul rînd deciziilor catastrofale luate de conducătorii României, la fel de slugarnici în fața Germaniei și a Vestului ca și azi, care au hotărît ca țara noastră să fie în tabără naziștilor turbați ai lui Hitler.
Dar relațiile dintre români și ruși nu au fost întotdeauna așa de încordate.
Și-a pus oare vreodată problema vreun tînăr frumos și liber de cultură generală de astăzi, dintre cei care înghit pe nemestecate propaganda NATO, de ce există Bulevardul Kiseleff în Capitală?
Și cine a fost generalul Pavel Kiseleff, că tot a venit vorba?
Și cum s-a format statul român modern, că tot ne-am apucat?
Credeți voi, inculților, că americanii au pus umărul la formarea României? Sau nemții?
Ia mai căutați pe Google!