Patriotismul, în România zilelor noastre, este o chestiune foarte palpabilă, ce poate fi măsurată în metri liniari, metri pătrați sau chiar kilograme.
Astfel, de fiecare 1 Decembrie, cu ocazia Zilei Naționale, sînt doborîte recordurile mondiale înregistrate pentru cel mai lung cîrnat, cea mai întinsă plăcintă sau cea mai grea oală cu fasole, puse la bătaie de autorități, pentru stingerea patriotismului fierbinte al concetățenilor noștri.
Tot din patriotism, desigur, fiicele poporului nostru, cu precădere cele care lucrează prin televiziuni, se îmbracă, an de an, pe 1 Decembrie, în ie, fotă și catrință, că nu există ocazie mai nimerită decît Ziua Națională să îți exhibi patriotismul de paradă.
Nu ești român patriot de o zi, dacă pe 1 Decembrie nu expui la geam un steag tricolor cît mai mare sau dacă nu te prezinți în public purtînd un fular, o bască, o bentiță sau măcar niște șosete în culorile naționale.
Culmea patriotismului, de Ziua Națională armata română defilează, cu surle și trîmbițe, pe sub steagurile NATO și UE, dar numai după ce a primit aprobarea de la ambasadele străine din România.
Iar pentru veteranii din armată se organizează spectacole folclorice, în care diverși guriști strigă pe scenă, cît îi țin bojocii, ”noi sîntem români, aici pe veci stăpîni”, nu înainte de pupa aceleași steaguri albastre ale Stăpînirii străine, prezente mereu pe scenă.
În general vorbind, toată lumea, începînd cu autoritățile și terminînd cu menestrelii din mass media, de 1 Decembrie, pentru a-și arăta patriotismul debordant, se întrece în a ridica ode fierbinți către SUA, UE și NATO.
Prin urmare, cei mai mulți dintre concetățenii noștri, cu mic, cu mare, freamătă de patriotism, cu ocazia Zilei Naționale, pentru ca începînd de a doua zi să revină la îndeletnicirile obișnuite, de coloniali exploatați, cu salarii de mizerie, pe feudele corporatiste ale colonizatorilor.
Și pentru că patriotismul a ajuns în zilele noastre un așa subiect la modă, nu puteau partidele politice să scape ocazia să intre și ele pe fir.
Se duc adevărate turniruri televizate între partide și politicieni, pentru a demonstra care este mai patriot și mai iubitor de țară. Și cu cît își declamă unul și altul patriotismul, cu atît face temenele mai adînci la adresa ambasadelor străine la București și a DNA, Securitatea de tip nou, prin care Stăpînirea străină își impune interesele în țara noastră.
În așa o avalanșă de patriotism televizat, subiecte precum naționalizarea resurselor naturale și a industriilor strategice, reindustrializarea țării, protecționismul economic și prevalența normelor de drept naționale, asupra celor europene, dar și interzicerea vînzării de pămînt către străini și oprirea despăduririi demente, la care este supusă România de colonizatori, adică temele ce țin de patriotismul de substanță, au devenit adevărate tabuuri.
Oricum ar fi o pierdere de vreme, pentru că nu ar putea fi înțelese de realizatele care se laudă cît de patrioate sînt afișîndu-se purtînd ie ”made in china”.
