Una peste alta, e bine.
Dacă la alte capitole România s-a prăbușit grav după 1990, ea stă foarte bine la capitolul specii noi!
De pildă, în afară de popîndăul de cîmp, hîrciogul de cîmp și șocîtele de cîmp, în ultimii ani a apărut o specie nouă, corporatistul de cîmp.
Corporatistul de cîmp trăiește, așa cum îi spune numele, în plin cîmp, în blocurile făcute special pentru el în jurul Bucureștiului, în cîmp.
El se hrănește în centrele comerciale de lîngă casa lui, în cîmp și socializează cu alți corporatiști de cîmp la cîte o plimbare făcută pe cîmp.
O subspecie aparte a corporatistului de cîmp este corporatistul de pădure. Mare ecologist, el își ia casă în pădure, după care urlă cît îl ți puterile că vrea pădurea betonată, pentru că nu are drum de acces.
În general, fie că au casele în pădure sau nu, corporatiștii de cîmp au o trăsătură comună, aceea că ies în mici grupulețe organizate la marginea drumului pentru a protesta și a cere drum de acces către văgăunile, pardon, casele în care stau în plin cîmp.
O altă caracteristică foarte des întîlnită la corporatistul de cîmp este creditul, cît mai mare și pe termen cît mai lung, pe care îl ia pentru a-și cumpăra vizuina din cîmp. Creditele sînt singurul inamic natural al corporatistului de cîmp, care deseori le cade pradă, mai ales în perioadele secetoase, cînd cresc dobînzile.
Atunci corporatiștii de cîmp, altfel dușmani de moarte ai asistaților sociali și ai noțiuni de stat în general, ies iar la margine de drum ca să chițăie să îi scoată statul din ghearele creditelor pe care nu le mai pot rambursa.
Corporatiștii de cîmp nu sînt așa, o simplă specie nouă apărută în praful de la marginea Capitalei. Nu, corporatiștii de cîmp sînt o specie europeană care are drepturi.
O familie aparte de corporatiști de cîmp este it-istul. Cînd guvernul Dragnea i-a acordat facilități fiscale a fost foarte nemulțumit și a ieșit în Piața Victoriei să spună că vrea guvern european. De cînd guvernul european i-a tăiat prin PNRR avantajele fiscale, it-istul clipește des din ochișorii lui mici cu ochelari și țipă revoltat că nu mai știe cu cine să voteze.
Altfel, corporatistul de cîmp este o specie foarte inteligentă și alertă, cum aude de comunism se ridică pe picioarele din spate, adulmecă aerul și emite un semnal de avertizare: chi-chi!
