Fără vaselină

remus cernea

Omul, cît nu ne transformă globalizarea corporatistă iremediabil în roboți, este un mamifer, iar relațiile sexuale între indivizi de același sex nu reprezintă normalitatea la mamifere.

Cît timp oamenii se vor naște din mame, iar nu în utere artificiale, controlate de sclavii lui Soros, într-o societate utopică gay, relațiile homosexuale, cu toată istoria lor de mii de ani, reprezintă un comportament deviant, cu cauze de natură psihică, prea complexe și numeroase pentru a fi tratate aici.

Ca și alți indivizi cu comportamente deviante, cît timp nu fac rău celor de lîngă ei și sînt consensuale, homosexualii trebuie acceptati de majoritate, într-o societate civilizată. Intoleranța agresivă și refuzul de a-i accepta pe cei care nu sînt la fel ca majoritatea sînt specifice organizărilor sociale de tip fascistoid.

De aici și pînă la a prezenta relațiile amoroase între indivizi de același sex ca pe o normalitate este însă cale lungă.

Mai mult decît atît. Foarte multe voci au ajuns să prezinte homosexualitatea ca fiind mai mult decît normalitatea, anume o stare de grație, de care doar niște ființe mai bune decît majoritatea se pot bucura. S-a ajuns să spună unii inclusiv că perechile de homosexuali ar fi părinți mai buni, mai grijulii, mai dedicați decît familiile hetero.

Asta în condițiile în care ține de domeniul evidenței că nici un copil nu trebuie dat spre adopție unui cuplu cu comportamente deviante, pentru că există un risc mare ca el să le împrumute.

Într-o familie în care ambii părinți suferă de obezitate morbidă, de exemplu, este foarte posibil ca și copiii să ajungă obezi. Într-un cuplu de homosexuali, șansele ca un copil normal să devină LGBT sînt mult mai mari decît în cazul unui cuplu hetero.

Este vorba pur și simplu de puterea exemplului: orice pui își copiază părinții. Psihologie elementară, nimic mai mult, pe care cineva cu bun-simț și o minimă pregătire nu are cum să o conteste.

Un individ este influențat de moștenirea genetică și de mediul în care se dezvoltă. O familie de homosexuali va influența un copil adoptat, chiar și inconștient, în a vedea relațiile homosexuale ca normalitate și a căuta așa ceva. Oricît de progresistă este sau se dorește a fi o societate, adopția unui copil de către un cuplu gay ridică numeroase astfel de probleme etice, de ordin științific, departe de extremismele religioase.

Comunitatea LGBT a adoptat, de ani de zile, politica pașilor mărunți. Homosexualii doresc în momentul de față dreptul legal de a înființa familii doar pentru a putea înfia copii, acesta este adevăratul lor scop.

Dar insistența cu care anumite cercuri pledează pentru ”familiile gay” are cu totul alte resorturi decît dorința a doi oameni, fie ei și homosexuali, de a adopta copii.

Familia tradițională creștină, formată dintr-un tată și o mamă, care au posibilitatea de a procrea și doresc să își crească și educe copiii pentru o perioadă cît mai lungă de timp, se constituie în principalul canal de transmitere, de la o generație la alta, pentru tradiții, pentru anumite valori morale și pentru indentitățile culturale și naționale.

Or, membrii comunității LGBT trebuie să își asume faptul că grupul social din care fac parte este asociat, deloc întîmplător, cu decadența, cu desfrîul, cu haosul moral și cu negarea valorilor asociate familiei tradiționale, pe care mulți dintre ei le propăvăduiesc, în numele ”diversității”.

În ritmul acesta, politica pașilor mărunți adoptată de cei ce reneagă morala tradițională ne va spune, nu peste mult timp, că pedofilia și incestul sînt absolut lăudabile, în numele diversității și că ele ar trebui să devină normalitate. Pînă la urmă, de ce nu? Dacă un frate și o soră se iubesc, cine sîntem noi să ne punem în calea dragostei și eventual a căsătoriei lor, nu-i așa? – vor întreba retoric cei ce susțin ”egalitatea în drepturi a îndrăgostiților”.

”Familia este celula de bază a societății”, iar distrugerea familiei tradiționale înseamnă nimic mai mult decît distrugerea structurii sociale actuale, trasformarea popoarelor în gloate de indivizi fără tradiții, fără morală, fără identitate și fără posibilitatea de a se apăra în fața celor ce vor să instaureze Noua ordine mondială.

E așa de simplu. Asta își dorește globalizarea corporatistă – nu doar la noi, peste tot în lume.

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2017/08/click-pe-reclame.jpg

Leave a Comment

https://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2022/06/footer-1024x139-2022.jpg