Skip to content 
S-a ajuns că Statul nu mai reprezintă societatea, cetățenii, ci corporațiile și Marea Finanță.
Diverși lideri de la cel mai înalt nivel din Uniunea Europeană sau din țările Occidentale au ajuns chiar să spună că o conducere responsabilă este cea care nu urmărește interesele cetățenilor și prin urmare nu trebuie să se țină cont de solicitările și bunăstarea acestora.
Guvernul dă din colț în colț, nu mai are bani și falimentul bate la ușă. Urlă propaganda că ne vor salva fondurile europene, dar ANAF-ul anunță că toți contribuabilii persoane fizice sînt virtual evazioniști și vor fi puricați pînă și la ultimul leuț.
Dacă țările din Estul Europei nu au voie să își impună voința nici măcar la Iourovijion, pentru că nu permit instituțiile europene, cine mai poate să creadă că în alte domenii, vitale – economic, politic, social – ar putea avea ceva de spus?
Uniunea Europeană e doar fals și minciună, decadență și spoliere.
Și dacă UE se prăbușește economic, ce se va întîmpla oare cu România, care are economia integrată în proporție de 75-80% în cea europeană?
Să ne spună analistul economic Radu Tudor.
Stăpînirea străină a intervenit brutal, jucînd în picioare și cea mai iluzorie părere de democrație, pentru a-și proteja interesele din colonia condusă prin zapciii de la București.
Relația cu UE și SUA, globalizarea, înarmarea nebună, despădurirea țării, cedarea materiilor prime și a resurselor naturale, distrugerea mediului, prăpădul social și economic, subjugarea economică a țării în fața ”aliaților” din Vest, precum și multe altele, teme cu adevărat stringente, sînt ignorate totalmente de Veorica și Culaie.
Cei ce conduc Turnul de Fildeș de la Bruxelles au luat la ochi țările din Estul Europei care au îndrăznit să cîrîie împotriva nedreptăților Comisiei Europene.
Mimarea, în diverese ocazii, a actului democratic, prin pretinse manifestări electorale, nu reprezintă decît un circ ieftin pentru a oferi Stăpînirii străine posibilitatea să aleagă care sînt cele mai devotate slugi, pentru a le plasa în pozițiile-cheie ale coloniei.
Nu ridică nimeni problema țării care a început să se prăbușească pe locuitorii ei, asemenea unei case vechi și neîntreținute, pentru că toate vocile publice vor autostrăzi, pentru finalizarea coridoarelor europene de transport.
Dar, în definitiv și la urma urmelor, de ce avem așa urgentă nevoie de autostrăzi, cînd economia românească este la pămînt și mare lucru nu mai produce?
Statul român ar trebui să se îngrijească de atragerea capitalului, român și străin, prin care să refacă industria țării și capacitățile de producție, să construiască platforme de extragere a gazelor, rețele de transport și facilități de depozitare a acestora, precum și să își refacă rafinăriile și industria petro-chimică, puse pe butuci după 25 de ani de implementare a teoriilor neo-liberale.
