A.I. Este de mirare cum nimănui nu i-a trecut pînă acum prin minte că, în limba română, cuvîntul “cur” poate avea un înlocuitor cu sonorități mult mai bombastice. Este vorba de “banciu”, neologismul care are toate șansele ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, să înlocuiască vechiul și îmbătrînitul cuvînt format din doar trei litere.
Motto: Marș de aici, jigodiile Pămîntului!
De cîte ori este necesar să se vorbească la concret despre exploatarea pe bază de cianuri de la Roșia Montană, analiștii, jurnaliștii, deontologii, liderii de opinie și alți purtători autorizați de vorbe și portofele, prezenți în studiourile de televiziune, recurg la o marotă comodă prin care se feresc să spună lucrurilor pe nume: “să lăsăm specialiștii să își dea cu părerea.”
Pe măsură ce trec orele, acum, că s-a anunțat și un miting anti-maidanezi în București, este din ce în ce mai clar că asistăm cu toții la o diversiune oribilă: nu au mai fost scoși în stradă “minerii”, ca în anii 90, nici “suporterii”, ca anul trecut – acum a venit rîndul maidanezilor să fie folosiți ca temă pentru înfricoșarea bizonilor slabi de înger…
Avalanșa de ură viscerală, de blesteme, suduieli și tîmpenie en-gos și en-detail la adresa cîinilor fără stăpîn, dar și a ONG-urilor care încearcă să gestioneze problema lor, dezvăluie imensul grad de primitivism, de înapoiere, de răutate, în cele din urmă, de prostie pură ce sufocă societatea românească.
Motto: “Antena 3 o frige pe cianuri! Te oftici?”
Motto: “Proiectul Roşia e şi va fi blocat pentru că nu toţi politicienii pot fi cumpăraţi ca Băsescu.” – Victor Ponta, octombrie 2011.
La mai bine de jumătate de an de cînd USL-ul a preluat puterea, nu mai poți să deschizi un televizor fără să îți scoată ochii Băsescu și Udrea.
În general, Robert Negoiță nu se dezminte și ne arată tuturor că nimic nu îl va împiedica să își urmeze calea destinului său luminos. Băiat de mare perspectivă, Negoiță promite imens, toată lumea așteptînd acum ca el să devină ceea ce chiar numele lui îl anunțase a fi – un Livache 2.
În timpul regimului Băsescu și, mai nou, al regimului Băsescu-Ponta, presa din România a fost, practic, desființată. Singurele organe de presă care mai rezistă sînt, de fapt, guri de tun oficiale ale propagandei ce susține cauza diferitelor interese politice și economice în România.
