În timpul regimului Băsescu și, mai nou, al regimului Băsescu-Ponta, presa din România a fost, practic, desființată. Singurele organe de presă care mai rezistă sînt, de fapt, guri de tun oficiale ale propagandei ce susține cauza diferitelor interese politice și economice în România.
Teme esențiale pentru prezentul și viitorul țării sunt ignorate cu tupeu și nesimțire de “mass media” din România, care nu fac altceva decât să cînte în struna clasei politice trădătoare ce conduce această țară.
Cedarea suveranității, regionalizarea, vinderea la preț de lichidare de stoc a ultimelor capacități de producție ale țării, faptul că țara este condusă în realitate din exterior, iar așa-zișii guvernanți nu fac decît să implementeze interesele străine în România, cedarea inadmisibilă a resurselor naturale, distrugerea ireversibilă a mediului prin fracturarea hidraulică pentru extragerea gazelor de șist și prin exploatarea minieră cu cianuri la suprafața solului – toate sînt subiecte care ar trebui să fie constant menținute în atenția opiniei publice, să deschidă jurnalele de știri și să țină prima pagină a ziarelor.
În realitate, se vorbește extrem de rar în notă obiectivă despre aceste lucruri. Puținele emisiuni de televiziune sau articole scrise care abordează aceste teme o fac din perspectiva punctului de vedere oficial, al guvernului, dezbaterea fiind cel mai adesea inexistentă.
Nici un organ de presă nu ridică vocea împotriva jugului greu pus de F.M.I., SUA și UE pe gîtul României. Nici un jurnalist nu îndrăznește să critice paradigma neo-liberală ce i-a aruncat pe cei mai mulți dintre români în sărăcie, corporatismul ce sufocă, precum o caracatiță, societatea românească, globalizarea culturală ce a aproape a dus la dispariția spiritului și a valorilor culturale naționale.
Atunci când apare un conflict între diversele interese economice și politice, mass media ce susțin una sau alta din tabere fac parte integrantă din confruntare. Facțiunile fostei Securități ce controlează în prezent România și care sînt într-un permanent război aruncă în luptă toate mijloacele de care dispun: procurori, judecători, jurnaliști, organe de presă.
Chemarea jurnaliștilor Antenei 3 la DNA face parte din războiul nemilos pe care îl poartă între ei securiștii ce vor să controleze România. Este, fără îndoială, un abuz odios ce nu are nici o legătură cu democrația.
Este dovada irefutabilă că în România nu există instituții ale Statului, cum nu există nici presă liberă. Există doar slugoi patetici ai unora sau ai altora, sclavi nefericiți pe feuda celor ce dețin controlul economic al țării.
Iar reacția jurnaliștilor – și nu ne-am mai obosit să punem ghilimelele de rigoare – care jubilează, în fața demonstrației de forță a Statului polițienesc la adresa Antenei 3, îi descalifică și îi arată în lumina adevăratei lor valori: niște scribălăi fără onoare și mîndrie, niște cronicari decerebrați ai faptelor de arme ale procurorilor ce au instituit opresiunea în România, niște pupincuriști care nu trezesc decât scîrba.
De cealaltă parte, însă, identificarea sprijinului pentru Antena 3 cu interesul național este o gravă eroare. Este adevărat, libertatea presei și dreptul la opinie sînt valori pentru care fiecare din noi ar trebui să lupte, pentru că dispariția lor ar însemna pierderea oricărei urme de speranță pentru România.
Însă libertatea presei și dreptul la opinie trebuie apărate în sine, pentru ceea ce reprezintă ele – concepte esențiale într-o societate democratică – și nu de dragul sau în numele Antenei 3.
Mai ales că Antena 3 nu are nevoie de sprijin popular pentru a-și putea face și pe mai departe vocea auzită. Postul de televiziune corporatist poate obține oricînd sprijin de la corporațiile pe care le ridică în slăvi, de la RMGC, de la Chevron, de la Cathedral Plaza, de la toate instituțiile Statului ucigașe de căței nevinovați, de la USL, de la Uniunea Europeană și, în general, de la toți cărora le face propagandă, fără nici un fel de legătură cu interesul popular!