Roșia Montană – Academia Română pune punctul pe i

salvati-rosia-montana1-1024x682

De cîte ori este necesar să se vorbească la concret despre exploatarea pe bază de cianuri de la Roșia Montană, analiștii, jurnaliștii, deontologii, liderii de opinie și alți purtători autorizați de vorbe și portofele, prezenți în studiourile de televiziune, recurg la o marotă comodă prin care se feresc să spună lucrurilor pe nume: “să lăsăm specialiștii să își dea cu părerea.”

Ba, chiar și liderii politici majori și factorii de decizie, cum ar fi cei doi co-președinți ai USL, din poziția de Prim-Ministru și președinte al Senatului, se ascund după specialiști, comisii, comitete și comiții și exprimă cel mult “păreri personale”, încercînd să închidă ochii și să adoarmă vigilența zecilor de mii de români care protestează de o săptămînă împotriva proiectului RMGC.

Nimeni nu spune că Academia Română și-a exprimat deja de doi ani de zile un punct de vedere oficial cu privire la Roșia Montană. Poziția Academiei a trecut însă virtual neobservată în mass media autohtone, cumpărate, la pachet cu un mare număr de politicieni, analiști de tot felul și lideri de opinie cu bani grei de RMGC.

Să lăsăm, așadar, specialiștii să vorbească:

“În urma mai multor discuţii şi analize, Academia Română constată că PROIECTUL NU REPREZINTA O LUCRARE DE INTERES PUBLIC ÎN FOLOSUL ECONOMIEI NAŢIONALE care să justifice efectele colaterale şi riscurile asociate cu acesta şi prin urmare recomandă abandonarea sa.

Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17 ani nu reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă, pe termen lung, problemele sociale şi economice ale zonei rămânând nerezolvate sau agravându-se după această perioadă. Numărul locurilor de muncă în perioada operaţională a exploatării (estimat la circa 300) este nesemnificativ în raport cu nevoile locale, care ar cere o soluţie de durată, bazată pe resurse regenerabile.

Beneficiul economic al Statului Român este nesemnificativ în raport cu consecinţele proiectului(…), iar strămutarea şi reamplasarea forţată a persoanelor care refuză să-şi vândă proprietăţile riscă să antreneze Statul Roman în procese la Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu consecinţe greu de evaluat în prezent.

Exploatarea la suprafaţă în patru cariere deschise şi crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 m înălţime mutilează grav peisajul zonei şi este în contradicţie cu legislaţia europeană.

Experienţa din România (Baia Mare) şi din alte ţări arată că barajele de acumulare construite din rocă sau pământ sunt nesigure în condiţii extreme şi pot produce accidente grave (chiar şi atunci când depozitează doar saramura şi nu rezidii toxice).

Folosirea cianurii de sodiu pentru solubilizarea aurului şi depozitarea în bazin deschis a rezidiilor tehnologice conţinând resturi de cianură, produşi de “neutralizare” a cianurii (cianaţi, tiocianaţi) şi complecşi ai metalelor grele cu cianura, a căror toxicitate nu este încă complet cunoscută, creează motive serioase de îngrijorare, chiar dacă ar fi aplicate tehnologiile curente cele mai avansate aşa cum promite proiectul.

Nu există garanţia ca la terminarea operaţiunii firma investitoare va putea asigura costurile de închidere a exploatării şi de refacere a mediului afectat. Rezidiile rămase după exploatare (halde de steril, bazinul de decantare) prezintă un pericol permanent şi implică mari cheltuieli pentru stat mult timp după închiderea exploatării, după cum se cunoaşte din experienţa similară a altor ţări.

Exploatarea periclitează zona arheologică Alburnus Maior de mare valoare istorică şi culturală, cu caracter de unicat. Academia Română este dispusă să participe prin specialiştii ei la aceste operaţiuni care ar putea salva un spaţiu care are pentru români şi o valoare emblematică. Este vorba, să nu uităm, de „ţara” lui Avram Iancu, simbol al luptei pentru libertate a românilor din Transilvania.”

Mai concis, proiectul RMGC își propune să epuizeze în doar cîțiva ani de zile o resursă care, exploatată prin metode convenționale, ar furniza României aur, argint și alte minereuri în următoarele două-trei sute de ani. Pentru a face asta, RMGC dorește să utilizeze 13.000 de tone de cianuri pe an, în condițiile în care în toate exploatările similare din Uniunea Europeană se folosesc, în prezent, 1.000 de tone de cianuri pe an, deci de 13 ori mai puțin!

Costurile de mediu ale unei exploatări de asemenea proporții sînt uriașe și pe termen lung, urmînd să fie suportate de statul român. Partea României în toată această afacere este de 6%, ceea ce, mai pe românește spus, înseamnă că RMGC rămîne cu un profit uriaș, realizat pe termen scurt, iar noi, românii, cu costuri exorbitante, pe termen lung!

Cît privește propaganda mizerabilă cu locurile de muncă oferite de RMGC, e de ajuns să mai spunem că și Adolf Hitler a ajuns cancelar al Germaniei promițînd locuri de muncă. Pe care, culmea, le-a și oferit, oblingîndu-i pe nemți să participe, cu mic, cu mare, la imensa mașinărie hitleristă de război.

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2017/08/click-pe-reclame.jpg

Comments

comments

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

http://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2018/01/footer.jpg