Un banciu de om

banciu de om

Este de mirare cum nimănui nu i-a trecut pînă acum prin minte că, în limba română, cuvîntul “cur” poate avea un înlocuitor cu sonorități mult mai bombastice. Este vorba de “banciu”, neologismul care are toate șansele ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, să înlocuiască vechiul și îmbătrînitul cuvînt format din doar trei litere.

Dealtfel, banciu sună mult mai pompos și poate da o binemeritată prestanță acelei părți a corpului omenesc folosită pentru eliminarea fecalelor. “L-a mîncat în banciu”, “Vai de banciul lui”, “Badea îi dă lui Voiculescu limbi în banciu” – iată doar trei exemple de expresii deja încetățenite, care ilustrează cu brio sonoritatea aparte a acestui nou substantiv comun și modul în care el se constituie într-o alternativă mult mai adaptată vremurilor pe care le trăim decît vechiul “cur”.

Căcatul pansat care a contribuit decisiv la lansarea acestui nou cuvînt este, cum altfel, un imbecil cu față de banciu, un banciu uman care nu face altceva decît să se, pardon, cace toată ziua pe gură. Asta poate și datorită faptului că își folosește propriul banciu ca să băsească încontinuu.

Ce exemplar mai potrivit pentru un băsist feroce putea să existe decît un banciu de om? Îngrijorător este însă faptul că, de atîta băseală, tot rahatul pe care nu reușește să îl elimine pe banciul care îi ține loc de gură a început, ușor-ușor, să i se acumuleze în cap și să îi țină loc de creier.

Putoarea care răzbate dinspre individ nu pare să îi deranjeze însă pe cei cîțiva trepanați care, orbiți de snobism și de propria tîmpenie, au ajuns să vadă în banciul uman despre care vorbim un exemplu de fin intelectual. Sau poate că mirosul le-a luat mințile, pentru că, în cele din urmă, o latrină umană nu poate fi nimic altceva decît un izvor de căcat.

Paradoxul suprem este însă acela că gheizerul de fecale nu doar împroșcă în fiecare zi cu materii urît mirositoare opinia publică, ci și ingurgitează căcat cu polonicul. Atunci, în urma acestor două acțiuni contrare, rahatul colmatează la gura banciului și el intră în fibrilații, fiind lovit de o isterie schizofrenică.

Unii ar spune că omul cu cap de banciu își merită soarta și că cea mai bună pedeapsă pentru el este să fie lăsat să se sufoce în continuare, scufundat în propria baltă cu rahat. Probabil că așa ar fi, dacă banciul uman nu ar împuți zilnic atmosfera și nu ar otrăvi opinia publică prin miasmele pestilențiale ce răzbat din veceul public de unde erupe.

Rezolvarea este pe cît de simplă, pe atît de la îndemînă. Cînd rahatul strică atmosfera, se cheamă vidanja. Sau măcar se trage apa!

Leave a Comment

https://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2022/06/footer-1024x139-2022.jpg