Cum pot eu să fiu dus acasă, să servesc masa, fără o pază și protecție corespunzătoare? Dacă calitate mea de înalt reprezentant al NATO și UE atrage atacul spionilor lui Putin, al comuniștilor, al islamiștilor sau al sataniștilor ăia de atei? Rămîne mediul universitar și academic din România cu un doctor și îndrumător de doctorate mai puțin, și ar cădea astfel toată greutatea pe sholders lui Florentin Costel Pandele!
Ceaușescu: “Strîngeți cureaua!”
UE: “Strîngeți cureaua!”
Ceaușescu: “Plătim datoriile către FMI!”
UE: “Plătiți datoriile către FMI!”
Ceaușescu: “Mai puneți un palton pe voi!”
UE: “Mai puneți un palton pe voi!”
În fața unei asemenea recrudescențe a ipocriziei la nivel european și a barajului continuu de manipulări, locuitorii Bătrînului Continent nici nu mai au de ce să se teamă că valul de refugiați va duce, în timp, la amenințări asupra creștinismului majoritar, venite din partea musulmanilor.
Fără să prindă de veste, europenii trăiesc acum pe un continent în care Isus Christos a fost deja înlocuit, de un zeu mult mai puternic, iar creștinismul omorît de o religie la care ei se închină, zi de zi, chiar în clipa de față.
Este vorba de capitalismul neo-liberal și doctrinele sale legate de prevalența profitului asupra tuturor lucrurilor, valorilor și faptelor, căci oamenii au încetat să mai fie creștini în momentul cînd au început să se închine la Zeul Ban.
Știm că dumneavoastră ne iubiți și mai degrabă ne-ați dojeni cu vorba bună și cu privirea calină a Măriei Voastre, dar insistăm să primim și suplicii mai consistente, pentru că altfel nu ne vom băga niciodată mințile în cap și nu vom înceta să facem de rîs nobilele idealuri ale europenismului.
Pentru dictatorii de la Bruxelles, voința refugiaților și a popoarelor ce fac parte din UE nu contează nici cît negru sub unghie. Ei continuă să își impună arbitrar și samavolnic directivele privind distribuirea refugiaților în cele mai sărace țări ale Uniunii, unde nici măcar cetățenii de baștină nu prea au ce să facă, nu au de muncă, nu au viitor, nu au opțiuni, iar rata criminalității este foarte crescută.
România a participat cu entuziasm la intervențiile ilegitime și cu spirit de agresiune externă ale țărilor membre NATO, împotriva țărilor arabe, sperînd că va fi făcută părtașă la prada de război.
În schimb, țara noastră este făcută părtașă, de către puterile europene, la distribuirea imigranților veniți din țările distruse de intervențiile militare ale NATO.
Așa poate vor înțelege și românii că marile imperii nu își vor trata niciodată pe picior de egalitate coloniile.
Pe Culaie nu îl deranjează nimic din ceea ce se presupune că intră în atribuțiile sale și merge prost. Îl deranjează mai degrabă faptul că slănina de la micul dejun nu are suficientă boia, sau că tocana de la prînz nu este suficient încălzită.
Pot vesticii și UE să ne ia tot, resursele naturale, terenul arabil, industria, tineretul, valorile și mîndria, pot să ne trateze ca pe niște cetățeni de mîna a șaptea, să ne angajeze în corporațiile lor pe salariul minim, să ne pună să le spălăm veceurile, dar toate pînă la Carmen și Culaie! Pe ei nu îi dăm nici în ruptul capului, nu renunțăm la sibieni nici dacă trebuie să ne mai vindem o dată țara!
Deși Europa a sărbătorit, la finele lui 1989, dărîmarea Zidului Belinului, ca simbol nefast al Cortinei de Fier și al despărțirii forțate și nedemocratice, din rațiuni dogmatice, a oamenilor și popoarelor, iată cu un nou Zid s-a ridicat, încet, dar sigur, pe Bătrînul Continent.
Este vorba de Zidul Uniunii Europene, care nu desparte Estul de Vest, ci Nordul de Sud, bogații de săraci. Cu toate că nu mai este localizat în Berlin, ci la Bruxelles, Zidul UE este clădit, piatră cu piatră, de Germania și aliații săi din Benelux, prin el țările bogate sperînd astfel să impună o nouă separare dogmatică în Europa.
”Standardele internaționale” adoptate de birocrații corupți și autocrați care conduc Uniunea Europeană nu prevăd consultarea popoarelor ce fac parte din UE, ci implementarea unilaterală, forțată și arbitrară, dinspre centru spre periferie, a oricăror măsuri gîndite de funcționarii de la Bruxelles, care nu reprezintă pe nimeni în afară de Marea Finanță Internațională.
