Oricum nu mai e nevoie de companii românești, le privatizăm pe toate, așa cum nu mai e nevoie nici de români: Ei au început să fie rapid înlocuiți nu doar de ucraineni, dar și de asiatici și africani.
Guvernele europene au adoptat tot felul de măsuri prin care se încearcă evitarea dezastrului economic și social, pe fondul exploziei prețurilor și chiar a penuriei din zona de energie și combustibili.
S-a umplut Europa asta de săraki, cel mai bine ar fi să îi dăm afară din UE a noastră!
Ipocrizia celor care le îndeasă azi croasante pe gît refugiaților din Ucraina este pur și simplu de nesuportat.
Îmi este foarte greu, pînă la imposibil, să mă simt solidar cu cei veniți din Ucraina.
Pentru că eu, român, mă simt tolerat în propria țară de guvernul României: pentru părinții mei nu se găsesc bani de pensii, pentru copiii mei nu sînt bani de alocații.
Și dacă UE se prăbușește economic, ce se va întîmpla oare cu România, care are economia integrată în proporție de 75-80% în cea europeană?
Să ne spună analistul economic Radu Tudor.
În fața unei asemenea recrudescențe a ipocriziei la nivel european și a barajului continuu de manipulări, locuitorii Bătrînului Continent nici nu mai au de ce să se teamă că valul de refugiați va duce, în timp, la amenințări asupra creștinismului majoritar, venite din partea musulmanilor.
Fără să prindă de veste, europenii trăiesc acum pe un continent în care Isus Christos a fost deja înlocuit, de un zeu mult mai puternic, iar creștinismul omorît de o religie la care ei se închină, zi de zi, chiar în clipa de față.
Este vorba de capitalismul neo-liberal și doctrinele sale legate de prevalența profitului asupra tuturor lucrurilor, valorilor și faptelor, căci oamenii au încetat să mai fie creștini în momentul cînd au început să se închine la Zeul Ban.
Știm că dumneavoastră ne iubiți și mai degrabă ne-ați dojeni cu vorba bună și cu privirea calină a Măriei Voastre, dar insistăm să primim și suplicii mai consistente, pentru că altfel nu ne vom băga niciodată mințile în cap și nu vom înceta să facem de rîs nobilele idealuri ale europenismului.
Pentru dictatorii de la Bruxelles, voința refugiaților și a popoarelor ce fac parte din UE nu contează nici cît negru sub unghie. Ei continuă să își impună arbitrar și samavolnic directivele privind distribuirea refugiaților în cele mai sărace țări ale Uniunii, unde nici măcar cetățenii de baștină nu prea au ce să facă, nu au de muncă, nu au viitor, nu au opțiuni, iar rata criminalității este foarte crescută.
