Cu mic, cu mare, oamenii muncii liberali, de la orașe și sate, au purces la drum, pentru a participa la adunarea populară de la București și a-și arăta, în mod public, să vadă toată țara, puternica adeziune la tezele cuprinse în platforma-program a lui musiu Julienne.
Uniunea Europeană tocmai a semnat acordul CETA, versiunea canadiană a TTIP, iar în România este mulțumire, putem vedea la televizoare chiar fericire tîmpă!
Este năucitor ce se întîmplă, apropo de nivelul de informare al populației și de mizeria care a ajuns să fie ”jurnalismul” din România.
Cum se face că ne unesc pe noi, românii, exact ăia care urlă cel mai tare pentru globalizare și împotriva statelor naționale!
Cioloș conduce, în prezent, România, în urma unei adevărate lovituri de Stat, dată de macoviștii care dețin diferite pîrghii de putere. El nu a fost ales de nimeni și nu reprezintă pe nimeni în România, decît o mînă de descreierați care susțin tezele macoviste, dar care încearcă, în mod agresiv și nedemocratic, să bage pumnul în gură majorității.
Proștii și ticăloșii care marșează în continuare pe politicile neo-liberale demente, care au dus țara asta în groapă, în ultimii 26 de ani, cei ce o țin gaia-mațul cu privatizările, cu regionalizarea, descentralizarea, autonomia locală și desființarea Statului, nu merită decît blamarea și disprețul profund al celor ce țin încă la România.
Le musiu président français, François Gérard Georges Nicolas Hollande, a întreprins une visite de courtoisie în le colonie România, ca să superviser bunul mers al lucrurilor pe plantațiile de elicoptere, banane și mango din țara africain cu avec capital la Budapest, pardon, Bucharest.
Așa-zisele privatizări reprezintă cea mai pură formă de neo-colonialism, în care un popor este deposedat de avuția sa, care trece în mîinile latifundiarilor și magnaților străini.
Alunecarea accentuată a eșicherului politic spre Extrema Dreaptă, în care Stînga a devenit Dreapta, iar Dreapta a migrat la extremă, nu este, din păcate, un fenomen singular în România. Din contră, este consecința directă a situației din întreaga ”lume civilizată”, în speța din lumea occidentală, de dincolo și dincoace de Atalntic.
Chiar nu își pune nimeni problema? Chiar poate cineva să creadă că cel care a condus camionul îi ura atît de tare pe oamenii pe care i-a făcut praf și pulbere doar din cauza diferenței de religie?
Azi patriotismul este bun doar cît timp e golit de conținut și produce profit.
Cînd se vorbește însă despre neo-imperialismul care sufocă nații, în Mileniul III, patriotismul devine cea mai mare amenințare.
