Poate cel mai bine este reflectat acest hău fără fund din capetele lor, acest abis infernal, de tefeliștii care în ultima vreme cer desființarea ghenei de gunoi și a toboganului de gunoi de pe etaje, în blocurile vechi comuniste mai ales, pentru că nu sînt conform normelor și exigențelor UE.
Mai bine lăsau bannerul cu ”Kosovo e Serbia” pe stadion și își asumau să piardă meciul la masa verde.
Pentru că așa-zisa victorie cu 2-0 este de fapt o amară înfrîngere. Ca să ai o Națională, trebuie să ai o nație și o țară.
Românii nu mai au nici una, nici alta.
Ipocrizia celor care le îndeasă azi croasante pe gît refugiaților din Ucraina este pur și simplu de nesuportat.
Cine nu plătește, să nu mai aibă drept de vot în România! Să nu aibă drept de reprezentare, fără taxare!
Angajații români ai corporațiilor străine ies cu sutele de mii în stradă pentru a striga ”hoții” către un guvern care s-a angajat, măcar la nivel declarativ, să stopeze exportarea profiturilor și eludarea obligațiilor financiare către Statul român, pe care le practică marile grupuri internaționale.
În aceste condiții, cum să se formeze și să se dezvolte un partid cu adevărat patriot în România, care să lupte pentru interesele românilor și pentru mîndria de a fi stăpîni la ei acasă, peste propria țară?
Știm că dumneavoastră ne iubiți și mai degrabă ne-ați dojeni cu vorba bună și cu privirea calină a Măriei Voastre, dar insistăm să primim și suplicii mai consistente, pentru că altfel nu ne vom băga niciodată mințile în cap și nu vom înceta să facem de rîs nobilele idealuri ale europenismului.
Iobagi proști și umili, românii serbează prin cîntec, joc, voie bună și pomeni electorale, într-o veselie soră cu imbecilitatea, ziua asupritorilor, care le-au transformat țara într-o colonie bananieră.
Prin atitudinea lor generală, de la integrarea în UE și pînă în prezent, prin servilismul maladiv și extirparea oricărei urme de mîndrie în relația cu vesticii cei pricopsiți, în speranța că vor primi resturile de la masa celor bogați, cei mai mulți dintre români s-au dovedit a nu fi altceva decît niște sclavi în casă ai Uniunii Europene.
În aceste zile, iobagii cei proști și umili se ceartă între ei ce zapciu să aleagă pentru funcția de președinte al statului, amăgindu-se singuri, în ignoranța lor cruntă, că unul sau altul din vechilii străinilor va avea mai multă milă de ei și îi va jepcui cu ceva mai multă blîndețe decît pînă acum.
