Domnul Bolojan, Iliuță al nostru, nu este doar un egzemplu de ieleganță, așa cum s-a văzut că i-a ținut umbriela lu’ Maia a lu’ Sandu, dar alura sa impunătoare ne dă speranță că România își va găsi în sfîrșit un nou Cneaz mîndru și puternic.
Băieți de băieți, oamenii de cultură de la noi e toți șmecheri și de dreapta și îi batjocorește pe fraierii fără dinți în gură, care muncește opt ore pe zi ca să cîștige o pîine. Ei s-a descurcat foarte bine în viață, că are școala veții și a știut să pună mîna, care a făcut o speculă, care a șparlit varză, care o editură de la stat, fiecare după posibilități.
Aşa cum zicea chiar Andrei Pleşu, Gigantul fiorului cultural autohton, cei ce ar trebui să fie vîrful de lance al societăţii româneşti, oamenii cu greutate intelectuală şi culturală, vocea limpede a conştiinţei naţionale, nu sînt decît nişte lepre cultivate şi nişte intelectuali insalubri.
