Daniel de Funèsriu, un comediant de proastă factură
Daniel Funeriu poate fi foarte uşor comparat cu un luptător fără cauză, cu un Don Quijote neînfricat ce duce aprige bătălii cu morile de vînt ale limbii române.
Daniel Funeriu poate fi foarte uşor comparat cu un luptător fără cauză, cu un Don Quijote neînfricat ce duce aprige bătălii cu morile de vînt ale limbii române.
În vremurile pe care le trăim acum eşti fraier dacă nu profiţi de orice oportunitate care îţi iese în cale. Şi pentru asta ai voie să furi, să te prostituezi, să îţi “vinzi” prietenii, părinţii şi chiar copiii, şi de ce nu, să îţi vinzi propria viaţă.
Dragă Domnule Preşedinte, Excelenţă,
Serenissimă Maiestate,
Lumină a Luminilor, Conducător al Conducătorilor, Inspiraţiunea noastră, a tuturor.
Vă scriu aceste rînduri pentru a vă transmite că sînt de-a dreptul deconcertat, sînt adînc rănit pînă în fundul fundului sufletului meu.
În ritmul ăsta de dezvoltare, mîine-poimîine Capitala va cere să devină un sector al Voluntariului şi nu viceversa, chiar dacă urbea în care este primar Pandele nu are canalizare şi la prima ploaie mai seriosă străzile de pămînt se transformă într-o mlaştină inaccesibilă. Astea sînt doar mofturi.
Cancerul trebuie fără doar şi poate eliminat. Dar poate că este prea tîrziu ca organismul ce a fost odată poporul român să supravieţuiască.
Ca o leoaică. Ba nu, ca o tigresă eroină care îşi apără puii. Aşa se luptă Liliana Mincă, fostă Ghervasuc, pentru cunoscători – Lili de la loto, prin toate studiourile de televiziune, mari şi mici, în emisiuni de factură politică sau nu. Şi-ar da şi pîinea de la gură, şi-ar rupe şi hainele de pe ea, fără să ceară nimic, nici măcar recunoştinţă, dar doar ca să vadă cum o nedreptate este reparată, cum un român sărman este ajutat, cum spiritul naţional este susţinut să nu se stingă.
Iar noile standarde culturale ce se încearcă a fi impuse fac ca însăși natura umană să fie în mare pericol. Omul – primată este o specie aproape dispărută. El a fost înlocuit de omul-furnică, de omul albină. Omul insectă.
Dacă în regimul Ceauşescu populaţia reacţiona la emisiunile propagandistice şi la înlocuirea treptată a emisunilor de cultură cu cele de cult al personalităţii prin a închide televizorul şi prin a ieşi în timpul liber la plimbare prin parcuri sau mergînd la teatru, societatea de astăzi acceptă cu frenezie toată această inflaţie de obscenitate.
S-au vîndut emoţii ieftine pe bandă rulantă, s-a apelat la vedete îndoielnice al căror singur merit a fost faptul că vorbesc mult fără să spună nimic, că sînt tari în gură doar pentru că au tupeu. Pro Tv-ul a apelat la toate mijloacele existente de manipulare doar pentru a lua ochii românilor, pentru a-i prosti, pentru a-i împideica să mai aibă ceva de spus în afară de punctul de vedere vehiculat de guriştii postului.
“Civilizaţia” adusă cu precădere de marile corporaţii a produs mai multe maşini umane decît maşini propriu-zise. Dacă lucrezi într-o multinaţională trebuie să accepţi că viaţa companiei pentru care lucrezi este pe primul plan şi că viaţa ta personală nu există. În momentul în care ai intrat pe uşă ai devenit brusc un stîlp al corporaţiei şi implicit un stîlp al societăţii. Trebuie să îţi asumi acest rol pînă la capăt, să inţelegi că dacă binele companiei o cere nu ai voie să te gîndeşti mai intîi la tine.