Principala idee pe baza căreia Adolf Hitler şi-a construit utopia celui de-Al Treilea Reich a fost cea a spaţiului vital pentru naţiunea germană, care ar fi avut dreptul să se folosească, după bunul plac, de teritoriul şi resursele altor popoare.
Dar este oare Uniunea Europeană altceva decît un spaţiu vital pentru Germania Angelei Merkel?
Aşa cum se ştie, Europa s-a confruntat în ultimii ani de zile şi mai suferă încă de pe urma unei crize financiare şi, ulterior, economice, fără precedent în ultima jumătate de secol. În mod surprinzător, sau poate nu, ţara care a avut cel mai puţin de suferit de pe urma crizei, ba, mai mult, a ieşit întărită atît în plan economic, cît şi politic, este Germania.
Impunerea unui excedent sau a unui deficit bugetar apropiat de zero României echivalează cu consfiinţirea statutului de ţară de mîna a doua în Uniunea Europeană, de rudă săracă pe care nu o va lua nimeni, niciodată, în seamă, de colonie al cărei unic scop este să asigure bogaţilor resurse naturale şi forţă de muncă ieftine.
În numeroase ţări, aceste politici au făcut loc multiplelor privatizări care au însemnat vînzarea la preţuri de lichidare de stoc a patrimoniului naţional, au dus la o corupţie ieşită din comun, la un jaf generalizat, lipsit de ruşine, la sărăcirea masivă a claselor medii şi populare, la distrugerea unor întregi sectoare ale industriilor naţionale şi, în cele din urmă, la revolta cetăţenilor.
