De o vreme încoace, poate fi foarte des auzită sintagma: ”Ehhh, ce să faci, asta e România”. Flosită ca scuză sau acuză, pe stradă sau acasă, în discuţii particulare sau în mass media, folosită de tineri şi bătrîni, de bărbaţi şi femei, de intelectuali şi oameni mai puţin pregătiţi, utilizată des, din ce în ce mai des, de multe ori în batjocură şi zeflemea, de mult prea puţine ori în mod ironic.
În numeroase ţări, aceste politici au făcut loc multiplelor privatizări care au însemnat vînzarea la preţuri de lichidare de stoc a patrimoniului naţional, au dus la o corupţie ieşită din comun, la un jaf generalizat, lipsit de ruşine, la sărăcirea masivă a claselor medii şi populare, la distrugerea unor întregi sectoare ale industriilor naţionale şi, în cele din urmă, la revolta cetăţenilor.
În prima ediţie a lucrării sale, Agenţii puterii, publicată în 1984, J. Herbert Altschull ajunge la nişte concluzii amare: “istoria presei demonstrează că ziarele şi variantele mai moderne de mass media au tins să servească interesele egoiste ale stăpînilor care le plăteau, afişînd în acelaşi timp imaginea unei prese care acţionează în serviciul consumatorilor de ştiri; să ne aşteptăm ca media care prezintă ştiri să facă un viraj dramatic şi să îşi sfideze stăpînii ar însemna să ne angajăm în cel mai sălbatic tip de fantezii utopice.”
Ce contează nedreptăţile crunte făptuite în ultmii ani de marile corporaţii trans-naţionale, nedreptăţi ce şi-au răsfrînt efectele negative inclusiv asupra ţării noastre, ce contează că soarta românilor este în prezent în mîinile unor trădători de ţară, ticăloşi şi corupţi? Mititeii să trăiască!
Daniel Funeriu poate fi foarte uşor comparat cu un luptător fără cauză, cu un Don Quijote neînfricat ce duce aprige bătălii cu morile de vînt ale limbii române.
În vremurile pe care le trăim acum eşti fraier dacă nu profiţi de orice oportunitate care îţi iese în cale. Şi pentru asta ai voie să furi, să te prostituezi, să îţi “vinzi” prietenii, părinţii şi chiar copiii, şi de ce nu, să îţi vinzi propria viaţă.
Dragă Domnule Preşedinte, Excelenţă,
Serenissimă Maiestate,
Lumină a Luminilor, Conducător al Conducătorilor, Inspiraţiunea noastră, a tuturor.
Vă scriu aceste rînduri pentru a vă transmite că sînt de-a dreptul deconcertat, sînt adînc rănit pînă în fundul fundului sufletului meu.
În ritmul ăsta de dezvoltare, mîine-poimîine Capitala va cere să devină un sector al Voluntariului şi nu viceversa, chiar dacă urbea în care este primar Pandele nu are canalizare şi la prima ploaie mai seriosă străzile de pămînt se transformă într-o mlaştină inaccesibilă. Astea sînt doar mofturi.
Cancerul trebuie fără doar şi poate eliminat. Dar poate că este prea tîrziu ca organismul ce a fost odată poporul român să supravieţuiască.
Ca o leoaică. Ba nu, ca o tigresă eroină care îşi apără puii. Aşa se luptă Liliana Mincă, fostă Ghervasuc, pentru cunoscători – Lili de la loto, prin toate studiourile de televiziune, mari şi mici, în emisiuni de factură politică sau nu. Şi-ar da şi pîinea de la gură, şi-ar rupe şi hainele de pe ea, fără să ceară nimic, nici măcar recunoştinţă, dar doar ca să vadă cum o nedreptate este reparată, cum un român sărman este ajutat, cum spiritul naţional este susţinut să nu se stingă.
