Imposibilitate morală – stînga vs. NATO

”Fascismul istoric a fost în primul rînd anticomunism. Că varianta nazistă a fost antisemită este irelevant.

Fascismul a fost o reacție isterică a elitelor vestice, terorizate de Revoluția Bolșevică. Sigur că s-au isterizat de ură la aflarea crimelor revoluției ruse: linșarea unor aristocrați, asasinarea țarului, ocuparea întreprinderilor de către muncitori, pacea de la Brest Litovsk, lichidarea elitei burgheze.

Ura marii burghezii s-a exprimat prin presă – care și atunci, și acum este aservită unor interese private – și anume printr-o propagandă feroce de demonizare a bolșevicilor.

Propaganda burgheză antibolșevică era la fel de isterică precum propaganda rusofobă de azi. Doar că era mai slabă – nu se inventase pe atunci internetul și Facebook.

Astăzi este mai rău.

Oricine urăște comuniștii este un fascistoid. Cum zicea cineva: anticomuniștii sunt frați buni cu fasciștii.
Mai ales acum, după 30 de ani de cînd comuniștii au părăsit de bună voie puterea cu ideea că se vor descurca cumva în opoziție. Răsplata a fost că au fost interziși de cei pe care îi lăsaseră la putere…

Îmi aduc aminte că în 1994 l-am întrebat pe Gus Hall, fostul președinte al CPUSA: ”Care a fost cea mai mare greșeală a comuniștilor?”.

Aveam o bursă Fulbright și mă măcina întrebarea care mă macină și azi: care a fost cea mai mare greșeală a comuniștilor de la noi? Cum au putut dispărea în 24 de ore?

Gus Hall s-a gîndit puțin și mi-a spus: cea mai mare greșeală este că au cedat puterea. V-au trădat nu numai pe voi, ci și pe noi. Se referea, desigur la Gorbaciov.

Bine. Comuniștii au cedat puterea cu gîndul să lase și pe alții să perfecționeze ce au făcut ei.
”Poftim, dacă noi am greșit, făceți voi mai bine.”

Și ce au făcut ceilalți? Prima lor grijă a fost să fure averea acumulată de societate (privatizare) a doua să își cumpere complici (retrocedare), a treia să își protejeze furtișagurile (intrarea în NATO).

Un guvern care interzice partidele comuniste este deja proto fascist. Dar și fascismul ăsta are mai multe nivele:
– le interzice comuniștilor înregistrarea în registrul partidelor (aici intră România, țările baltice, Ucraina, dar NU și Rusia);
– le interzice propaganda și simbolurile – aici se adaugă Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, dar NU și Rusia;
– criminalizează nu numai organizarea partidelor comuniste ci introduce și delictul de opinie: opiniile anticapitaliste sunt sancționate cu amendă penală – aici avem țările baltice și Ucraina;
– bagă la închisoare comuniștii – Lituania și Ucraina.

Activiștii comuniști sunt intimidați, amenințați, arestați, condamnați pentru vini imaginare sau chiar linșați de batalioane de oameni de bine, apărători ai capitalului – Ucraina.

Nu numai activiștii comuniști sunt vînați și persecutați, ci toți cei care reprezintă o amenințare pentru cleptocrația actuală – pentru miliardari. Ucraina.

În fine, violența. Comuniștii, stîngiștii sau oricine e perrceput ca dușman este bătut, maltratat, abuzat fizic și emoțional și chiar ucis. Ucraina.

Acum situația noastră este mai rea decît în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, pentru că azi tot Vestul sprijină oficial fascismul ucrainian.

Și nu numai atît.

Atunci, URSS era sprijinită de SUA și Anglia. Iar URSS avea o ideologie universalistă – comunismul.

Acum Rusia este un rest de URSS, fără aliați oficiali puternici și cu o ideologie neclară – un fel de ortodoxie combinată cu anticolonialism.

Într-un fel putem spune că Rusia s-a ridicat împotriva colonialismului vestic, care are ca ideologie neoliberalismul.
Adică închinarea la proprietatea privată și la Piață , ideologie care are ca idoli miliardarii.

Miliardarii vestici, desigur, căci aceia estici sunt oligarhi, spre deosebire de Bezos, Musk sau Bill Gates care sunt – nu-i așa? – self made men.

Ofensiva noului fascism a început imediat după contrarevoluțiile din 1989. La noi, golanii protofasciști din Piața Universității au fost sprijiniți mediatic în tot Occidentul . A fost un experiment eșuat, dar apoi tehnicile s-au îmbunătățit.

A urmat lovitura în Serbia, revoluțiile portocalii în Ucraina, Gruzia, Moldova, primăvara arabă și demascarea fascismului liberal în Euromaidan.

Și acapararea Ucrainei de către slugile banderiste ale NATO cu ideea să devină o Anti Rusie.

De aceea pentru mine, comunist, susținerea Ucrainei actuale este o imposibilitate morală.”.

UN TEXT DE Gheorghiță Zbăganu.

https://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2017/08/click-pe-reclame.jpg

Leave a Comment

https://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2022/06/footer-1024x139-2022.jpg