În mandatul dezastruos al zapciului Culaie, cei mai de seamă reprezentanți ai Statului nici nu mai merg la Iași, să aniverseze Unirea Principatelor Române.
Dar, pe de altă parte, de ce să o mai serbeze?
Despre Unire se mai vorbește azi la televizoare mai degrabă în termeni precum ”unirea prețurilor mici”, ”unirea reducerilor de prețuri” sau ”unirea românilor talentați”.
La asta se mai reduce Unirea azi, la batjocura supremă de a folosi idealul unității naționale în scop comercial!
În timp ce firmele private și televiziunile găsesc Unirea numai bună pentru o a-și promova produsele pe seama ei, guvernanții nu puteau rata așa o ocazie, precum Centenarul Unirii, să arunce cu nemiluita bani publici pe fereastră, mai ales cînd banii ăștia aterizează în curțile cui trebuie.
În condițiile în care România se află în starea deplorabilă, în care se găsește la momentul cînd sînt scrise aceste rînduri, mai mult decît atît, cînd țara nu mai este de multă vreme una suverană, iar integritatea teritorială atîrnă de un fir de păr, este dovada supremă de prost-gust și țopenie să organizezi parade și spectacole festive, legate de centenarul Unirii, în care să își urle din rărunchi patriotismul tot felul de menestreli, care sînt gata oricînd să își arate loialitatea pentru cine dă mai mult.
Cîntecele patriotice, de muzică populară sau de orice fel de altă muzică, au ajuns pur și simplu de nesuportat, cînd sînt cîntate cu dinții rînjiți în zîmbete false, la fel ca orice alte cîntece de petrecere.
Au ajuns, ca și patriotismul, o marfă.