Singura diferență între ce se întîmplă acum în țara noastră și răfuielile sîngerose din America anilor ’30, la care participau bande de mafioți precum cea a lui Al Capone, este că nu se folosesc mitraliere și grenade, ci instituții ale Statului ca DNA, ANI, Parchetul General, CSM, într-un cuvînt, Justiția independentă (sic!), precum și organe de presă folosite de combatanți pentru a-și da reciproc la, scuzați, gioale.
Trăind într-o lume în care mass media sînt omniprezente, oamenii nu mai sînt conştienţi că amestecă propria percepţie cu percepţia oferită de către mijloacele de comunicare în masă. Ei ajung să adopte, de cele mai multe ori inconştient, punctul de vedere oferit de către mass media, să interpreteze şi să acţioneze în virtutea acestui punct de vedere.
Manipulări jegoase practică cea mai mare parte din mass media, în frunte cu Antena 3, nu doar în cazul cîinilor fără stăpîn, ci și al fracturării hidraulice, precum și în deja infama temă a Roșiei Montane.
După ce, timp de mai bine de două săptămîni, au fost, prin linșajul mediatic dement pe care l-au executat, principalul factor care a stat la baza declanșării isteriei generale împotriva cîinilor fără stăpîn, mai mulți realizatori de la Antena 3 au avut incredibilul tupeu, nemaiîntîlnita ipocrizie să aducă un cățel în studio pentru a-l mîngîia pe spate.
Este de mirare cum nimănui nu i-a trecut pînă acum prin minte că, în limba română, cuvîntul “cur” poate avea un înlocuitor cu sonorități mult mai bombastice. Este vorba de “banciu”, neologismul care are toate șansele ca, într-un viitor nu foarte îndepărtat, să înlocuiască vechiul și îmbătrînitul cuvînt format din doar trei litere.
Motto: “Antena 3 o frige pe cianuri! Te oftici?”
În timpul regimului Băsescu și, mai nou, al regimului Băsescu-Ponta, presa din România a fost, practic, desființată. Singurele organe de presă care mai rezistă sînt, de fapt, guri de tun oficiale ale propagandei ce susține cauza diferitelor interese politice și economice în România.
Cezar Ouatu sau, așa cum se pare că îl alintă apropiații, “The Voice”, s-a dovedit a fi un contra-tenor prea mic pentru un război atît de mare. Încercînd să cîștige și el, ca tot omul cinstit, o pîine, s-a trezit fără de veste prins în războiul teribil pe care românii îl poartă deja de ceva vreme cu ei înșiși.
Jurnalismul de opinie a dispărut, editorialele spumoase ale anilor ’90 nu mai există, liderii de opinie, care să tragă societatea după ei, s-au transformat, în foarte multe cazuri, în politruci de doi lei şi/sau guri de tun ale propagandei politice. Presa, în ansamblul ei, nu mai oferă încredere, ca cea de-a patra putere în stat, ca forţă care ar trebui să aducă lumina, adevărul, să îi împiedice pe oamenii politici să comită derapajele îngrozitoare ce se petrec în prezent.
Aşa e la noi, la români. Toţi au fost la party. Vamaioţii au petrecut toată noaptea. În acest timp, iubitorii de cai-putere pe două roţi au tras un semnal de alarmă.
