Antena 3 a și-a atras audiențe remarcabile, pentru România, în perioada 2009 – 2012, cînd postul de știri a fost singura televiziune care s-a plasat, deschis și asumat, într-o poziție adversă regimului dement și dictatorial al lui Traian Băsescu.
Nu contează care au fost adevăratele motive ce au determinat rezistența Antenei 3 în fața regimului Băsescu, opoziția televiziunii din Băneasa a fost una cît se poate de reală, pentru care a primit binemeritata apreciere a unei mari părți a opiniei publice românești.
Ulterior, după 2012, ca urmare a poziției execrabile adoptată de postul de știri în legătură cu controvesele publice pe subiecte precum Roșia Montană și cîinii vagabonzi, dar și a servilismului grețos arătat de jurnaliștii Antenei 3, atît în fața noii Puteri, cît și a unor organisme precum NATO și Uniunea Europeană, audiențele televiziunii cu pricina au început să o ia în jos.
Nu pentru mult timp, însă. În ultimii ani, Antena 3 a început să recupereze, încet, dar sigur, terenul pierdut, mai ales de cînd în emisiunile postului au început să fie auzite concepte precum ”Axa Putin – Bashar al Assad – Băsescu”, ”Brevic a fost răpit de Barnevernet din sînul familiei sale iubitoare”, ”Scutul de la Deveselu ne apără de ruși” și așa mai departe.
Nu putea sa nu prindă la publicul larg și să nu atragă audiențe din ce în ce mai mari o asemenea mișcare avangardistă, în care directorii și realizatorii Antenei 3 au început să prezinte telespectatorilor emisiuni de știri cu puternic caracter dada, adevărate opere de artă.
Însuși directorul postului este un Tristan Tzara contemporan, care se evidențiază de la distanță în anarhia totală de la Antena 3, dînd dovadă de un foarte rafinat spirit avangardist, din postura sa de a fi primul jurnalist român care a reușit performanța să își transforme limba de lemn în cea mai mătăsoasă adiere cu care au putut fi vreodată mîngîiate diverse cururi din țară și din străinătate.
Este cu adevărat remarcabilă inițiativa de a transforma o banală televiziune de știri într-una culturală, care oferă lumii întregi primele jurnale de știri și talk-shouri politice realizate în cel mai curat stil Urmuz.
Morală:
Gâdea sau Bușoi,
Pelicanul sau babiţa.
