România, ca o clădire de birouri

Am avut recent ghinionul să deschid televizorul, cu sunetul oprit, pe un canal de știri care transmitea o întrunire electorală a USR PLUS MINUS.

Vai de mine, și dacă i-aș fi văzut pentru prima dată în viață și nu aș fi știut ce le poate pielea, era de ajuns o privire ca să mă convingă să nu votez nici în zece vieți, de acum înainte, cu specimenele alea.

Tolerați în propria țară

Românii, ca popor, au ajuns să fie tolerați în propria țară – pentru ei bani nu se găsesc, dreptul la Sănătate, Învățămînt și protecție socială nu îl au, cît despre locuri de muncă în care să nu fie exploatați ca sclavii pe plantații, nici nu se poate pune problema.

Un popor din ce în ce mai necorespunzător pentru un Președinte atît de neamț!

Ce noroc pe noi, ce fericire pe românii cei proști, săraci și înapoiați, că s-a găsit cineva care și-a propus, cu orice preț, chiar cu sacrificiul suprem de a deschide gura și a vorbi, să ducă la bun sfîrșit reformarea noastră și transformarea în bine, ca să nu o mai facem de rîs pe coana Europa, acum că ne-a primit, cu atîta bunăvoință, la sînul ei!

https://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2018/01/footer.jpg