O ţară minunată, cu animale şi oameni sălbatici -II-

În România mileniului III, faptul că mai multe vulpi aleg să își găsească adăpost în împrejurimile unui sat oarecare sau chiar în interiorul perimetrului acelei așezări se lasă cu ”reportaje” panicarde prezentate de ”jurnalele de știri”, care ne prezintă săteni terorizați de atacul nemilos, de invazia micilor canide cu blana roșie.

O candidoză naţională

Motto:
“Mi-e frică să mă aleg, pentru că eu nu pot să mint pe nimeni, mamă soacră. Pentru că a face politică înseamnă a lua, ştiind că nu poţi să dai îndărăt. Ca să fii deputat trebuie să ceri votul alegătorilor. Votul pentru care trebuie să dai ceva în schimb. (…) Îmi e frică să mă pomenesc deputat fără să am nici un merit. Fără să fi făcut nimic în viaţa mea care să îmi dea dreptul să ajung la o demnitate atît de mare.”
Spirache Necşulescu în Titanic Vals

O ţară minunată, cu animale şi oameni sălbatici

O asemenea lipsă de compasiune faţă de alte fiinţe, aşa cum manifestă din păcate un număr mare dintre concetăţenii noştri, nu se poate întîlni nici la animalele sălbatice. Iar lăcomia şi ura care îi macină pe mulţi dintre români îi prezintă, fără doar şi poate, în adevărata lor lumină: mai sălbatici decît fiarele pădurii!

https://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2018/01/footer.jpg