Revoluție în România înseamnă să rupi lanțurile imperialismului UE, nu să vii la tv acum, dupa al 13-lea ceas, cu imbecilități de genul ”trebuie să vorbim la Briuxăl, că ei nu înțeleg ce se întîmplă la noi”.
AUR și Călin Georgescu nu sînt altceva decît rezultatul demenței lor, a celor care se opun cu violență celui mai nesemnificativ semnal legat de patriotismul economic, celui mai mărunt efort de a înlătura greul jug economic pus pe România de neo-colonialismul occidental.
În 24 din cei 34 de ani ai istoriei post-decembriste România a avut președinte ”de dreapta”, nu se poate plînge nimeni că țara a fost distrusă de ”comuniști”.
Cu toate acestea, discursul public al tuturor ”partidelor” de pe eșicherul politic autohton este în prezent, înaintea prezidențialelor de la sfîrșitul anului, strîns legat de lupta ”cu comunismul” și de frontul comun ce trebuie făcut împotriva ”comunismului”.
E trist cum strigă unii ”Libertate!” atunci cînd de fapt asistăm la niște răfuieli între găștile de securiști pentru a intra în voia Stăpînirii străine.
Este cu adevărat uluitor, este neverosimil cum corporațiile au reușit să își fidelizeze angajații mai mult decît statul socialist/comunist cetățenii.
În afară de popîndăul de cîmp, hîrciogul de cîmp și șocîtele de cîmp, în ultimii ani a apărut o specie nouă, corporatistul de cîmp.
Românii nu par a înțelege că doar cu candele, colive, cruci, coșciuge, post, rugăciune și Tatăl Nostru nu se vor elibera niciodată din jugul imperialist.
Nu, bă proștilor, măsurile astea demente care se vor implementate prin orașele de 15 minute nu au legătură cu calitatea vieții voastre, că nu interesează pe nimeni de asta.
Românii vin cu inițiative din astea revoluționare de genul: ar trebui ca toți românii să facem, toți românii să dregem, toți românii să folosim cash, toți românii să cumpărăm din piețe, toți românii să boicotam firmele olandeze, să boicotăm băncile austriece, toți românii să ne scobim în dinți cu furculița, toți românii să nu folosim produse de igienă personală, din astea…
Pe acest fundal de manele e o nouă modă, un nou val printre români, care cer ”judecarea și condamnarea” politicienilor care ne-au băgat în rahatul numit Uniunea Europeană și cer ieșirea grabnică.
Nu drăguților, nu merge așa. Nu e ca la Salam.
