Cum nu o să ajungă niciodată cîinii din București vulpi urbane
Motto:
“Tot românul plînsu-mi-sa / Că Dâmbovița nu-i Tamisa.”
Motto:
“Tot românul plînsu-mi-sa / Că Dâmbovița nu-i Tamisa.”
Pe o trecere pentru pietoni oarecare din Bucureşti s-a petrecut ieri următoarea scenă: un om s-a angajat în trecerea străzii, urmat, la vreo doi paşi mai în spate, de un căţel fără stăpîn.
Există însă o specie despre ai cărei indivizi se poate spune că sînt toţi la fel. Ei sînt strîns uniţi în cuget şi simţiri de lupta exclusivă pentru propriul bine. Singura lor grijă este propria bunăstare, în numele căreia nu au absolut nici o problemă să omoare cîini şi oameni deopotrivă. În general, să facă cele mai abominabile fapte.
USL uită că în mulţimea pestriţă care a cerut demisia lui Băsescu şi Boc s-au aflat şi iubitorii de animale, cei care protestau pentru protejarea mediului în România, care strigau împotriva exploatării cu cianuri a zăcămintelor aurifere din ţara noastră.
Declanşarea unui genocid fără precedent împotriva cîinilor vagabonzi, a unei serii îngrozitoare de cruzimi abominabile, împotriva oricărui bun-simţ, care să sfideze orice urmă de raţiune, de umanitate, chiar, asta ne promit pedeliştii.
Oamenii care vor să omoare cîini şi oameni spun că se ghidează după principiul că cel mai puternic trebuie să supravieţuiască în dauna celor mai slabi. La fel şi cei care îi susţin pînă în pînzele albe. Eroare. Pentru că nu de supravieţuire este de vorba, ci de pofta lacomă, de dorinţa hulpavă a unora de a de îmbogăţi fie şi călcînd pe cadavre.