La doar o lună de zile după ce au preluat guvernarea, Martorii lui Culaie din PNL implementează practic toate măsurile negative de care au acuzat guvernarea PSD, dar cu asupra de măsură.
Dacă am avut un Menem în Băsescu și un De La Rua în Ponta, iată că avem acum un Alberto Fujimori în non-persoana lu Klaus Iohannis.
Poate nu este prea tîrziu ca românilor să le vină mintea cea de pe urmă și să se trezească, pentru a nu fi nevoiți să îndure iminentul Pinochet!
Modul ostentativ în care stăpînul de la Bruxelles l-a pupat părintește pe chelie pe vechilul lor cel mai de încredere, Traian Băsescu, nu este decît o reliefare extrem de grafică a faptului că, în 2009, nu Kovesi, Coldea, Oprea și Andronic l-au păstrat pe tatăl Ebei în funcția supremă a țării, în dauna votului popular.
Stăpînirea străină a făcut-o, adică SUA și UE, la fel ca în 2012, pentru ca Băsescu să poată aplica măsurile demente de austeritate și jaf!
Să fie toate aceste fenomene stranii doar un șir inexplicabil de coincidențe bizare? Să comploteze oare Universul, extratereștrii, destinul la bunăstarea și norocul perpetue ale lui Traian Băsescu și ale camarilei jegoase din jurul său?
Şi cei care îl înjură acum abitir pe Băsescu, după ce l-au adulat ani în şir, îi vor înjura, la fel de tare, pe Ponta şi Antonescu, pe care acum îi venerează, pentru că nu au avut grijă şi le-au deranjat confortul de a dormi în ghete şi pe mai departe.
Am putut vedea aceleaşi dezinformări, aceleaşi diversiuni securistice ca în Decembrie 1989 sau ca la mineriadele din iunie 1990 sau septembrie 1991.
Am putut vedea, fără putinţă de tăgadă, că frîiele acestei ţări se află în mîna aceloraşi securişti nenorociţi pe care nimic nu îi opreşte în lupta lor nebună pentru putere şi care nu se vor da duşi aşa de uşor cum poate ar crede unii.
Corupţia şi birocraţia de proporţii uriaşe trebuia să le rezolve nePreşedintele Băsescu pentru a încuraja investitorii, nu eliminarea a orice fel de drepturi pentru angajaţi. Dealtfel, solicitările mediului de afaceri au fost foarte clare în acest sens, investitorii cerînd măsuri de încurajare de natură fiscală, precum eliminarea impozitării pe profitul reinvestit şi restituirea de TVA şi alte obligaţii datorate de către stat, nu adoptarea unui Cod al Muncii cu prevederi extrase din filosofia exploatatorilor capitalului uman de la început de secol 19.
