Accidentul din Muntenegru a arătat, dacă mai era nevoie, că cei din clasa politică românească, precum și slugile lor din mass-media, nu se dau în, scuzați, lături, de a mai cîștiga ceva capital politic sau, după caz, de imagine, nici de pe urma tragediei unor oameni nevinovați.
Tot circul, tot haiul, toată bălăcăreala, că nu mai putem spune țigăneală, că ne amendează Uniunea Europeană, care au urmat incidentului nefericit din Muntenegru, ne prezintă niște politicieni și alte triste figuri publice (să le spunem, pentru conformitate, jurnaliști și lideri de opinie), incapabili de compasiune, de reținere, de bun-simț.
În timp ce unii se trezesc, hodoronc-tronc, să ceară demisii, ca dovadă a micimii lor politice și umane, alții se bat în declarații de un hilar ce frizează absurdul, fac paradă pe durerea altora și ratează un nou prilej să mai stea și în banca lor, că oricum au 70% în Parlament și nu e nevoie să ne sufoce cu meclele lor în fiecare zi.
Dincolo de durerea rudelor celor aflați în autocarul căzut în rîpă, răzbate ca un vuiet dezbinarea care domnește în societatea românească, alimentată la foc continuu de cei pomeniți mai sus, o clasă politică cinic de incapabilă și niște lideri de opinie vînduți și ticăloși pînă la os.
Se dovedește astfel că nu doar românii aflați (încă) în viață se constituie în vaci bune de muls pentru politrucii care au ajuns să conducă România, ci chiar și “trupurile neînsuflețite ale cadavrelor celor decedați”, asta ca să cităm din clasici în viață, pot servi, la un moment dat, diverse interese din politică și mass media.
Totul în contrast cu atitudinea muntenegrenilor, oficialități și oameni de rînd, care ne-au dat o usturătoare lecție de omenie și civilizație.