Viaţa în România este extrem de periculoasă. Fie că eşti om, cîine fără stăpîn, urs, capră neagră sau tigru, în orice moment ţi se pot întîmpla chestii foarte neplăcute. Asta pentru că românii sînt aprigi la mînie şi degrabă vărsători de sînge nevinovat, mai ales al celor ce nu se pot apăra singuri.
De exemplu, dacă ai ghinionul să te îmbolnăveşti în perioada în care nişte pungaşi fură tot sub pretextul că fac reforma Statului, rişti să mori cu zile pentru că spitalele au fost desfiinţate, iar în cele care încă mai există te poţi îmbolnăvi chiar dacă ai trecut pe acolo fie şi numai ca să vizitezi pe cineva.
Mai mult, dacă ai nenorocul să fii bătrîn în aceeaşi perioadă, faci foamea, frigul şi rişti să mori ca un cîine pentru că aceiaşi pungaşi nu ar putea să fure destul dacă ar sta să se mai preocupe şi de micile tale probleme.
Lucruri normale, fireşti, pentru orice om, cum ar fi boala şi bătrîneţea, se transformă într-un adevărat lux pe care nu oricine şi-l poate permite în România.
Aşa că oamenii ar face bine să nu se mai îmbolnăvească şi nici să îmbătrînească, pentru a nu mai produce atîta deranj, atîta risipă inutilă de resurse.
Dacă eşti cîine pe străzi nu ai voie să latri şi să îţi faci nevoile, pentru că îi deranjezi pe oameni. Aşa că s-a luat hotărîrea să fie omorîţi toţi maidanezii. Asta e, aşa le trebuie, dacă nu pot să se abţină. Un dop în fund nu li se poate pune şi nici legaţi la gură ca să nu mai latre nu pot fi. Cît despre a fi toţi strînşi de pe străzi şi cazaţi în adăposturi decente, nici nu se pune problema. Prea mare cheltuiala, prea mult efort, prea mare deranj.
La fel şi cu ursul brun, capra neagră, mistreţul, caii din Deltă şi alte sălbăticiuni care au pretenţia inimaginabilă de a fi lăsate să trăiască în linişte. Un lux mult prea mare pentru România. Dacă nu se pot adapta cu felul de a fi al oamenilor de aici, cu şoselele asfaltate ce vor împînzi rezervaţiile naturale pentru a facilita accesul maneliştilor de bine, dacă nu acceptă să fie vînate sau făcute salam de bunăvoie, să facă bine să îşi facă bocceluţa şi să plece unde or vedea cu ochii. Să nu ne mai deranjeze pe noi cu mofturile lor.
Cît despre tigroaica împuşcată ieri, ce să mai vorbim? Bine i-au făcut! Cine a pus-o să iasă pe uşa lăsată deschisă de îngrijitorul de la zoo? Ea nu ştia cum sînt oamenii de pe aici? Oameni care, după ce au hăituit-o ca pe vulpi şi au încolţit-o într-o parte de pădure, se mirau că este agresivă. Acum, faptul că pînă şi o pisică încearcă să te zgîrie dacă vrei să pui mîna pe ea cu forţa este irelevant.
Ce ne intereseză pe noi, în general vorbind, de pisici, tigri, lei, hiene, urşi, porci mistreţi şi alţi porci? Evadata a fost repede mitraliată, pericolul înlăturat, cei implicaţi în toată povestea asta pot să se întoarcă repede la micii şi grătarele lor. Case closed, ca să cităm din clasici. Ce dacă toată tărăşenia lasă impresia unor sălbatici fără minte, a unor decerebraţi care se laudă cu două mii de ani de istorie, dar sînt un monument viu al barbarismului? Bine că nu a murit nimeni.
Mai ales că, în România, penibilul nu a făcut niciodată victime.
