România este sub asediu. Pe lîngă valul de căldură, românii cu bun-simţ trebuie să facă faţă valului sufocant de băsism feroce ce le inundă casele prin ecranele televizoarelor, pe undele radio sau din publicaţiile tipărite, cîte mai sînt ele.
Internetul zbîrnîie de băsiştii aflaţi la datorie.
Amorţeala dulce a vacanţei de vară este violent întreruptă de ofensiva grohăitoare a propagandei băsiste, aerul uscat de iulie este îmbîcsit de un miros greu suportabil, venit de la cantităţile mari de căcat pus de coloneii lui Băsescu pe ventilatoare, spre a fi propulsat către populaţie.
Mai grav decît atît, instituţiile statului controlate de nePreşedinte se comportă ca nişte miliţieni de cea mai joasă speţă, procurorii lui Băsescu ameninţă în stînga şi în dreapta, medici, profesori, avocaţi şi simpli cetăţeni.
Iar oamenii de rînd care mai au un minim de judecată nu se pot deloc rupe de senzaţia extrem de neplăcută că trăiesc într-un stat poliţienesc, că perioada stalinistă a anilor ’50 înregistrează acum, sub oblăduirea Chiorului şi a slugoilor săi, un neverosimil reviriment.
Deontologii neamului fac spune la gură, acuză de plagiat în stînga şi în dreapta, de încălcarea Constituţiei şi de subminarea Democraţiei – culmea culmilor, tot guvernul USL.
Nici un cuvînt, nici măcar un oftat din partea lor, despre dezastrul fără precedent în istoria ţării făcut de mafia pedelistă, în frunte cu spoliatorul-şef, spionul americanilor Băsescu. Atunci era dreptate şi democraţie – acum, plagiat şi dictatură.
Băsişti patetici din toate categoriile şuieră disperaţi şi scuipă venin, se agaţă cu dinţii şi cu ghiarele de scaune şi de banii publici. Sînt jalnici în disperarea lor violentă, ca nişte viermi care se răsucesc neputincioşi înainte de a fi striviţi cu talpa.
Cei agresaţi de asediul lor continuu nu trebuie să dispere. Mai e nevoie doar de puţină răbdare. În toamnă vin alegerile!
