Tinerii corporatiști din România spun despre ei că sînt frumoși.
Ba, cei mai hipsteri dintre ei afirmă că ar fi și liberi.
Nici unul dintre ei nu a fost auzit însă lăudîndu-se în Piață că ar fi empatic.
Nimeni nu a strigat că își iubește concetățenii, chiar și pe cei mai năpăstuiți de soartă dintre ei. Nimeni nu s-a manifestat, în nici un fel, pentru apărarea drepturilor celor bătrîni și săraci, ale copiilor sau ale persoanelor excluse social.
Tinerii din România nu se laudă că ar fi citiți.
Nici educați.
Cu atît mai puțin culți.
Poate din această cauză nici nu știu ce să strige în Piață. Poate așa se explică absența aproape totală a revendicărilor concrete, palpabile, menite să aducă un trai mai bun pentru fiecare dintre noi.
Cum altfel se poate explica faptul că tinerii frumoși și liberi ies în stradă să susțină Sistemul? Că se lasă manipulați de cele mai imunde ghene securistice?
Ca fac grave confuzii, cum ar fi aceea că statul social și comunismul sînt unul și același lucru? Că cei mai înverșunați activiști civici au în rucsacuri pliantele corporațiilor, din care se inspiră?
Să fie vorba de incapacitatea de a înțelege cele mai elementare noțiuni? Sau chiar de lipsă de caracter?
Pot fi niște semidocți extrem de ușor de manipulat frumoși? Pot fi purtătorii de ochelari de cal liberi?
”Noi muncim, nu gîndim!”.
Nu, nu strigă asta muncitorii de pe platformele industriale, în fața studenților, în 1990.
Strigă tinerii frumoși și liberi, hipsterii din corporații, în fața celor care trag cu dinții să nu dispară democrația, în 2015.
Asta arata dimensiunea ipocriziei, ticalosiei, minciunii in care traim ; niste lingai locali, ne vand zi de zi, tradand interesul national, pentru interesele lor / pastrarea privilegiilor !