La fix un an și șase zile după ce Ionuț Anghel a murit în condiții nici acum complet și fără echivoc elucidate, în apropierea parcului Tei, a avut loc primul termen al procesului în care familia Anghel, constituită în parte civilă, solicită despăgubiri de peste un milion de euro, așa cum afirmă unele surse în articolele de presă ce acoperă subiectul.
Părinții lui Ionuț s-au prezentat la proces afișînd, ca de obicei, o atitudine impasibilă, cu care ne-au obișnuit încă din ziua tragică a morții copilului lor.
Foarte atent la detalii și preocupat ”să dea bine la cameră”, tatăl lui Ionuț a făcut declarații presei, în care și-a exprimat, cu o mină enervată, nemulțumirea că primul tremen al procesului s-a amînat atît de mult.
”Vina amînării aparține proprietarului curții de garaj unde a murit copilul meu. Nu și-a ținut haita de cîini strînși acolo. Au scăpat și au ucis un copil!” – minte el neperturbat, uitînd să spună că bietul lui copil, lăsat nesupravegheat pentru o perioadă absurd de lungă, dată fiind vîrsta lui fragedă, a intrat pe o proprietate privată.
Dealtfel, familia Anghel ”uită” de fiecare dată acest ”mic” amănunt, dar care a avut un rol esențial în moartea copiului lor: principala vină a morții lui Ionuț le aparține, prin bunica absolut iresponsabilă care habar nu a avut multă vreme unde s-a aflat nepotul ei și nu ar fi avut mult și bine dacă nu o anunțau alții.
Dar cînd să aibă timp familia Anghel să se împiedice de o astfel de vină? Ei au fost preocupați, imediat după moartea propriului copil, cu tot felul de apariții televizate, înființări de asociații presupus civice și pagini de Facebook, declanșînd adevărate operațiuni de marketing agresiv prin care au încercat să scoată bani și din piatră seacă.
Nici o acțiune nu a fost prea penibilă sau prea desuetă pentru setea de vizibilitate a familiei Anghel, ai cărei membri nu au avut nici o problemă să întineze memoria propriului copil cu acțiuni și declarații care mai de care mai ridicole și lipsite de o minimă decență.
Părinții lui Ionuț Anghel l-au propus pentru a fi sanctificat și a intra astfel în galeria de sfinți a Bisericii Ortodoxe Române, sau au pomenit în nenumărate rînduri despre stafia lui Ionuț, care le bîntuie casa și le trimite mesaje de dincolo, în pur spirit poltergeist, mesaje în care bîneînțeles că de cele mai multe ori spiritul copilului instigă la căsăpirea cîinilor fără stăpîn.
Ura și instigarea la violență împotriva cîinilor, dar și a oamenilor, au fost dealtfel principalele lait-motivuri ale comunicărilor publice făcute de familia Anghel, dar și de grupul restrîns de sociopați adunați în jurul părinților lui Ionuț, ce se manifestă plenar bolborosind isteric diverse schizofrenii și instigări la crimă, prin așa-zise comunicate de presă emise din interiorul camerelor cu pereți capitonați ce poartă denumirea de IREC sau AMICA.
Nici nu miră, pînă, la urmă, nemulțumirea lui Valentin Anghel legată de întîrzierea intervenită în procesul dintre familia lui Ionuț, pe de o parte, și primăria Sectorului 2, dimpreună cu firma privată pe terenul căreia se presupune că a murit copilul, de cealaltă. Dacă privim ieșirile mercantile de pînă acum și faptul că moartea copilului său nu pare că l-ar fi făcut vreo clipă să uite de aspectul financiar al problemei, Valentin Anghel lasă impresia că s-ar fi judecat chiar în ziua tragediei pentru a obține despăgubiri.
O atitudine complet lipsită de factorul emoțional, afectiv, o indiferență totală, dublată de neglijență crasă față de propriul copil și de grija exclusivă pentru primirea despăgubirilor care ne-ar putea face să credem că părinții lui Ionuț l-au iubit tot atît de mult în timpul vieții pe cît o arată și după moartea lui.
În discordanță cu atitudinea de comunicatori profesioniști a familiei Anghel și a susținătorilor lor, cei care se luptă zi de zi pentru apărarea cățeilor o fac așa cum pot și știu ei mai bine, avînd de multe ori o atitudine panicată, perplexă în fața valului dement de ură declanșat împotriva unor animale nevinovate.
Deși chiar tatăl lui Ionuț Anghel și-a schimbat poziția, declarînd că nu cîinii fără stăpîn sînt de vină pentru moartea copilui său, ci primăria Sectorului 2 și administratorii terenului privat din zona lacului Tei unde și-a găsit fiul său moartea, instigările la crimă și violență împotriva cîinilor continuă, dezvăluind o hidoasă latură a naturii umane, un rezervor nesecat de ură ce băltește în sufletele unora pe care sîntem nevoiți să îi numim concetățenii noștri.
Oamenii care mai au un pic de bun-simț și de rațiune în țara asta sînt aproape zilnic agresați, violentați, scîrbiți de ororile la care sînt supuși cîiinii din România. Răspunsul lor nu este unul rece, organizat și calculat, așa cum este comunicarea familiei Anghel, deși ei nu sar în apărarea propriilor copii, ci a unor animale care nu le aparțin și nici nu le aduc vreun cîștig sau avantaj.
De multe ori apărătorii animalelor spun lucruri nepotrivite, chiar au acțiuni care nu prea își găsesc rostul, dar fiecare reacționează cum crede de cuviință în fața suferinței teribile declanșate de canicidul oribil la care sînt forțați să asiste.
Un canicid în fața căruia cei ce mai au o urmă de sentimente umane în ei nu vor să cedeze fără a încerca tot ce se poate face omenește pentru a-l opri sau măcar a limita numărul victimelor.
Spre deosebire de familia Anghel, care caută doar despăgubiri și recompense materiale pentru durerea pe care se presupune că o trăiesc, există oameni care își rup de la gură ca să poată hrăni un cățel în plus și a-l face astfel scăpat de la o moarte sigură, în urma demenței generale iscate la adresa animalelor.
Iar dovada incontestabilă a imenselor interese financiare implicate în rezolvarea problemei cîinilor de pe stradă din România stă în faptul că factorul politic și mass media corporatiste au ales să fie nemijlocit în tabăra demenței criminale.
Se știe doar că politicienii și mass media au fost dintotdeauna de partea banilor și nu a sentimentelor.
