Mic eseu despre inerţia fascinaţiei la români -II-

Pînă acum nu foarte mult timp în urmă, două treimi dintre români îi erau devotaţi trup şi suflet lui Traian Băsescu. Nu a contat cîte ticăloşii a făcut acesta începînd cu 2004, ca să socotim doar perioada în care a fost -măcar formal- preşedintele ţării, nici nenumăratele ocazii în care s-a arătat a fi de o nemernicie fără seamăn, dragii noştri concetăţeni i-au acordat girul pînă în pînzele albe, l-au susţinut electoral ori de cîte ori au avut ocazia.

Nu au contat gravele şi nenumăratele încălcări ale Constituţiei, ale legilor şi ale bunului-simţ – românii aveau un nou Tătuc pe care să îl aduleze, un nou lider providenţial pe care să îl urmeze necondiţionat, un nou şef de turmă.

Toate astea pînă cînd Tătucul lor drag le-a aplicat lovitura fatală: a atentat la grătarele, la berea şi micii lor cei de toate zilele, prin reducerea salariilor şi intenţia vădită de a le fura pînă şi ultimul ban din buzunar.

Însă, după o scurtă perioadă de uluire, în care nu prea le-a venit să creadă ce li se întîmplă şi că febleţea lor de Preşedinte le-o trage pe la spate, românii s-au orientat repede şi au acum nu unul, ci doi Tătuci pentru care sînt gata să îşi pună viaţa chezăşie.

Liderii USL, căci despre ei este vorba, au preluat din mers rolul de Mesia ai poporului, de părinţi grijulii, de şefi de turmă gata să îşi ducă mioarele neştiutoare spre prăpastie în sunet de marş electoral.

Iar concetăţenii noştri nu au întîrzat să le arate recunoştinţa, căci, după cum se anticipează, Uniunea Social-Liberală va cîştiga detaşat, cu un procent de aproximativ 60%, alegerile generale din decembrie.

Nu contează cîte măgării fac deja reprezentanţii USL-ului, nu contează că îşi încalcă promisiunile pe bandă rulantă, că sînt chiar susceptibili, pe alocuri, de blat cu mafia portocalie. Românii au acum pe altcineva care să aibă grijă de ei şi să îi conducă glorios. Conştiinţa lor civică, naţională, grija pentru binele lor, însuşi liberul lor arbitru, pot fi acum pasate noilor Tătuci, căci, nu e aşa, atîrnă atît de greu pentru un biet cetăţean, şi mîndrii locuitori ai acestor plaiuri de poveste se pot întoarce liniştiţi la grătarele lor.

Ce se va întîmpla peste doi-trei ani, nici nu mai contează. Cînd USL-ul îi va dezamăgi, îşi vor căuta românii alţi părinţi care să aibă grijă de ei, fie din tagma politicenilor europeni, fie dintre cei neaoşi, căci, nu-i aşa, DD de-abia aşteaptă!

Şi cei care îl înjură acum abitir pe Băsescu, după ce l-au adulat ani în şir, îi vor înjura, la fel de tare, pe Ponta şi Antonescu, pe care acum îi venerează, pentru că nu au avut grijă şi le-au deranjat confortul de a dormi în ghete şi pe mai departe.

Nici nu mai contează, pînă la urmă, că, aşa cum s-a dovedit în ultima perioadă fără putinţă de tăgadă, nu Băsescu este duşmanul principal al acestei ţări, el fiind doar un biet pion fără păr în cap. De ce să facă românii efortul să vadă cu ochii lor că Uniunea Europeană este adevăratul inamic, iar Băsescu şi USL sînt doar două feţe ale aceleiaşi monede? Ei vor doar să asculte manele în faţa grătarelor şi să se îngrămădească şi pe mai departe la fel de fel de moaşte, că de binele lor s-o găsi pînă la urmă cineva să se ocupe, cît timp ei dorm cu ochii deschişi.

Somn uşor!