În România, cu protestele mori de foame…

ziuarecoltei

Mare greşeală au făcut iniţiatorii mişcării internaţionale de protest împotriva actualei stări de fapt din politica şi finanţa mondială atunci cînd au ales data de 15 octombrie ca zi în care revolta şi indignarea lor să atingă apogeul. Păi ei nu ştiau că în România în această perioadă se serbează Ziua Recoltei?

Un număr de 951 de oraşe din nu mai puţin de 82 de ţări au fost atinse de protestele celor nemulţumiţi de clasa politică şi financiară mondială. Mişcarea “Occupy Wall Street” s-a extins virtual în toată lumea, din Statele Unite şi Canada pînă în Europa şi Noua Zeelandă. Locuitorii unor mari oraşe precum New York, Washington, Roma, Londra, Madrid, Lisabona sau Atena au ieşit în stradă cu miile să îşi facă auzit punctul de vedere.

În Bucureşti, protestele de 15 octombrie au ajuns la un maxim istoric atunci cînd au reuşit să adune laolaltă şapte cetăţeni indignaţi. Restul bucureştenilor au fost preocupaţi cu invadarea pieţelor, că doar nu puteau să rămînă în case de Ziua Recoltei. Care nu s-au dus să îşi umple sacoşele cu produse de sezon, s-au bulucit cu o zi înainte să îl vadă pe francezul care a escaladat Intercontinentalul cu mîinile goale.

Dealtfel, în toată ţara bravii noştri concetăţeni au avut preocupări mult mai serioase decît să iasă şi să protesteze de bezmetici împotriva corporaţiilor şi a guvernului care îi jupoaie de vii. S-au pus fel de fel de murături, gogonele, varză, s-a făcut must, s-au pregătit butoaiele de vin.

Ba, ca să nu mai zică nimeni că românii sînt neam de mămăligă, un grup de ialomiţeni evlavioşi au protestat vehement prin cîntece religioase pentru a nu li se schimba preotul de la biserică. Mai mult decît atît, cîteva zeci de jandarmi l-au păzit straşnic, cu o săptămîna mai înainte, pe unicul pensionar care a ieşit să strige într-o piaţă din Piteşti că moare de foame.

În definitiv şi la uma urmelor, de ce să se omoare românii cu protestele? Acum, cînd e o aşa abundenţă de produse de sezon, cînd curge mustul, cînd sfîrîie pastrama pe grătare, nebun să fii să ieşi în stradă şi să îţi strici buna dispoziţie. Mai ales că nici vremea nu e de partea revoluţiei în ţara noastră, s-a găsit să trîntească un vînt şi o ploaie să nu scoţi un cîine afară, taman în weekendul cu 15 octombrie.

Mai bine stai în casă şi îţi încălzeşti oasele cu o ţuică. Dealtfel, aşa cum se tot repetă obsesiv în ultima vreme, aşa e la noi, la români. Cu mare bucurie şi emfază ne mîndrim că aşa sînt obiceiurile noastre, că aşa facem noi, mîncăm şi bem pînă ne plesnesc curelele. Grătarul încins, mititeii şi cîrnăciorii cu muştar, berea rece şi spumoasă, astea sînt elementele cu care se identifică poporul român în ultima decadă. Mai puţin cultura, mai puţin istoria naţională, cu atît mai puţin bunul simţ.

Se prea poate că tradiţia noastră, ca popor, se bazează în mare parte pe obiceiurile culinare moştenite din moşi-strămoşi. Dar lîngă ele venea şi un set de valori, o mîndrie a omului simplu dar cinstit, o luptă continuă, poate nu întotdeauna conştientizată, pentru păstrarea identităţii naţionale. Acum au rămas doar sarmalele, toba şi caltaboşii.

Or, sarmalele şi caltaboşii alunecă la fel de bine pe gît şi în comunism şi în capitalism, ba nu există nici un impediment nici în corporatismul mafiot, de cumetrie, al zilelor noastre.

Ce contează nedreptăţile crunte făptuite în ultmii ani de marile corporaţii transnaţionale, nedreptăţi ce şi-au răsfrînt efectele negative inclusiv asupra ţării noastre, ce contează că soarta românilor este în prezent în mîinile unor trădători de ţară, ticăloşi şi corupţi?

Mititeii să trăiască!

O vorbă din înţelepciunea populară mai recentă zice “Cu mîndria mori de foame.” Deşi nici prostia, superficialitatea cronică şi laşitatea nu par a fi mai îndestulătoare în a potoli foamea, iată că ele reprezintă din păcate felurile principale de pe mesele românilor.

Leave a Comment

https://www.invectiva.ro/wp-content/uploads/2022/06/footer-1024x139-2022.jpg