Săptămîna aceasta, miercuri, mai exact, conducerea Autorității pentru Protecția și Supravegherea Animalelor (ASPA) din subordinea Primăriei Capitalei, prin persoana coordonatorului de proiect Răzvan Băncescu, a anunțat triumfalist și cu mare mîndrie și bucurie primul val de ucidere în masă a cîinilor fără stăpîn deținuți în stabilimentele publice.
Cu o bucurie nedisimulată în glas, Băncescu ne-a anunțat pe toți că ASPA a ”eutanasiat” aproape 200 de căței, dar asta e abia prima fază, instituția din subordinea Primăriei Capitalei abia de acum se pune pe treabă și își va îndeplini planul cincinal la omorît suflete nevinovate în patru ani și jumătate.
Anunțul a fost preluat de toate televiziunile de știri, unde s-a creat așa o euforie de parcă ar fi cîștigat România campionatul mondial de fotbal. Mai ales la Antena 3, prompteristele aproape juisau în fața camerelor de luat vederi, de bucurie că au fost omorîți 200 de cîini și coordonatorul de proiect de la ASPA se dovedește a fi o persoană așa de eficace.
Știrea a fost primită cu urale de mai multe asociații care militează pentru omorîrea cîinilor de pe străzi, precum și de diverse triste figuri publice care și-au făcut un scop în viață din a milita pentru moarte, pentru uciderea animalelor fără protecție.
Unde s-a ajuns? Unde am ajuns?
Să spunem, pur ipotetic, prin reducere la absurd, că omorîrea cîinilor e singura soluție pentru a-i lua de pe străzi. Și? Ăsta e un motiv de bucurie? Moartea a sute de cîini în două zile trebuie să fie subiect de jubilație pentru o mare parte dintre români?
Batjocorirea, torturarea și uciderea în chinuri a unor animale care sînt denumite, nu fără temei, cel mai bun prieten al omului, a ajuns, iată, sport național. Cei ce instigă la crimă cu sînge rece sînt vedete media, preumblate ca sfintele moaște prin toate studiourile de televiziune.
Ba, zice-se, plătite gras de televiziuni pentru fiecare prestație, încurajate să își verse și pe mai departe ura și veninul, să inunde cu fiere spațiul public.
Cîinii maidanezi și nu numai, chiar și cîinii cu stăpîn, de rasa ori ba, au devenit Inamicul Public Numărul 1. Este o țară normală, cu oameni normali la cap, cea în care se poate întîmpla așa ceva?
Deși se laudă în stînga și în dreapta cu două mii de ani de creștinism, deși le place să se creadă buricul Pămîntului și leagănul Europei, românii dovedesc că nu au evoluat cu nimic din Evul Mediu și pînă acum la nivel de mentalitate, că sînt mai barbari decît migratorii pe care îi tratează astăzi cu atîta superioritate.
Altfel nu ar fi posibil ca un popor întreg să asiste netulburat la crimele odioase pe care le înfăptuiesc autoritățile la adresa cîinilor fără stăpîn, ba mai mult, să le încurajeze, să le aplaude și să se distreze pe seama lor.
Nu ar fi posibil ca cei care mai au un dram de rațiune și de umanitate în ei și încearcă să stopeze această barbarie să fie numiți public cuțofili, zoofili, șamd și să fie ostracizați de opinia publică.
Nu se poate ca într-o țară normală cei ce îndeamnă la reținere, la umanitate, la dragoste și creștinism, pînă la urmă, să fie marginalizați, iar instigatorii, vocile care cer cu ură sînge, fiarele cu chip de om ce nu găsesc altă plăcere decît moartea și tortura să se bucure de tot sprijinul, de toată susținerea, să ajungă vîrfuri de lance ale opiniei publice.
Toate studiile făcute de organisme independente, experiența altora care s-au confruntat cu situații similare, bunul-simț, pînă la urmă, arată că rezolvarea problemei cîinilor fără stăpîn nu se poate face prin uciderea lor în masă, ci prin oprirea înmulțirii necontrolate și stoparea abandonului.
Dar se pare că nu interesează pe nimeni în România cu adevărat să găsească o soluție la problema cățeilor.
Nu – singura preocupare a reprezentanților autorităților este să se îmbogățească de pe urma uciderii în masă a unor suflete nevinovate, spre bucuria sadică a monștrilor cu chip uman care găsesc plăcere și distracție în asta.
Iar fiarele cu două picioare au rămas atît de multe pe aceste meleaguri încît nu mai este oprit de nici o reținere cel ce vrea să spună că România e o țară bolnavă, cu oameni bolnavi.
