Pe o trecere pentru pietoni oarecare din Bucureşti s-a petrecut ieri următoarea scenă: un om s-a angajat în trecerea străzii, urmat, la vreo doi paşi mai în spate, de un căţel fără stăpîn.
Pînă la jumătatea trecerii, respectiv, axul drumului, lucrurile au decurs foarte bine pentru amîndoi, mai ales că pe primul sens dinspre trotuarul de pe care au plecat nu circula în momentul acela nici o maşină.
Pe celălalt sens, după axul drumului, destul de multe maşini au oprit să acorde prioritate de trecere omului. Dar, aşa cum sînt românii, oameni de afaceri de succes şi întotdeauna foarte grăbiţi, pentru că, nu-i aşa, un capitalist serios nu are timp să observe un căţel pe trecerea de pietoni, şoferii nu au mai aşteptat şi trecerea patrupedului.
S-au grăbit să pornească imediat după ce omul a trecut prin dreptul lor. Căţelul, surprins şi debusolat, nu înţelegea de ce au pornit maşinile şi nu este lăsat să treacă.
Convins că dreptatea e de partea lui, a încercat în mai multe rînduri să forţeze traversarea, dar văzînd că nu are sorţi de izbîndă, s-a întors cu coada între picioare pe trotuarul de unde plecase. Noroc că celălat sens era încă liber, nu trecea nici o maşină, altfel cine ştie ce necaz ar mai fi păţit, dat fiind caracterul aprig şi degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat al şoferului român.
Un căţel alb, de talie medie spre mare, probabil în jurul vîrstei de un an. Destul însă pentru a apuca să înveţe că trecerea de pietoni este locul pe unde se traversează strada. Şi să creadă că se poate descurca dacă respectă nişte reguli.
Pesemne că încă nu a aflat adevărata faţă a oamenilor, cu precădere a celor ce trăiesc astăzi pe aceste minunate meleaguri, căci despre ei este vorba în această poveste adevărată.
Nişte barbari care nu respectă nici un fel de regulă, nici măcar pe cele de circulaţie.